Rromii, concetăţenii nostri. Una dintre marile provocări cu care se confruntă, şi mai ales se va confrunta România, este cea a rromilor. Mulţi le spun ţigani, dar în anii din urmă, o serie de lideri politici şi civici ai acestei largi comunităţi afirmă că termenul de “ţigan” are nuanţe peiorative. O serie de lideri politici şi civici ai acestei largi comunităţi afirmă că termenul de “ţigan” are nuanţe peiorative şi jignitoare, amintind de perioada de sclavie şi că, prin urmare, mai corect ar fi termenul de “rrom”.
Am auzit că îşi fac mişcare politică. Şi am mai auzit vorbindu-se despre ei de rău în ţară sau în străinatate. Ca de obicei! Concluzia ar trebui să fie una singură, în ambele cazuri: rromii nu există!
Cerem să se spună, când rromii fac prostii în străinătate, că sunt rromi. Românii nu fură, nu ucid, nu cerşesc! Ei, nu. Ba o fac ! Să nu mai încercăm să acredităm ideea că rromii sunt vinovaţi de tot-tot pentru a ne spăla conştiinţa. Că doar ei fac prostii în străinătate, nu şi etnicii români. Că, dacă societatea românească – ce îi cuprinde pe toţi, de la etnicii români la cei maghiari, tătari sau rromi – are pete pe obraz, să ne consolăm cu faptul că măcar comunitatea românească – în sensul etnic, excluzând minorităţile – ar fi nevinovată. Când de fapt nici vorbă de aşa ceva.
Chiar dacă, procentual, rromii stau mult mai prost şi au un procent mult mai mare de infracţionalitate, avem zeci de mii de infractori români-români. Ceea ce, oricum, nu contează. Românii par să nu înţeleagă că, indiferent de etnie, ei sunt tot NOI. Tot din societatea noastră. Tot produsul societăţii noastre. Şi nu de acum, ci de multe sute de ani. Tot responsabilitatea noastră. În plus, să lăsăm să se spună că sunt rromi aştia care ne fac ţara de râs.
E o prostie să ceri asta străinilor, când în Europa de Vest nu te referi la cetăţenii altui stat precizându-le etnia. Cetăţenia contează. Asta trebuie să înţelegem. În Vest, rromii nu există. Toţi sunt români. Sigur, poţi şi trebuie să înţelegi frustrările unui om care vede cerşetorii rromii fiind asociaţi tuturor românilor, în Franţa. Dar asta e. Ei, ca şi românii-români care fură sau jefuiesc, sunt produsul statului român. Al incapacităţii sale.
Aş dori ca şi ţiganii să poată trăi mai bine, să fie respectaţi. Aceasta nu se poate face cu ură şi cu violenţă. Dar nu se poate face nici ascunzând adevărul. Trebuie să recunoaştem că problema ţigănească există. În paralel, cu răbdare şi înţelegere, în câteva sute de ani, poate se rezolvă şi problema. Romii chiar trec printr-un proces de transformare, care nu este de ieri, de azi. Am cunoscut miliţian rom, popă rom, activistul de partid rrom (azi: politicianul), omul de ştiinţă rrom, doctorul rrom, poetul rrom. Şi trebuie să privim cu seriozitate afirmaţia deputatului actual al Partidei Rromilor, d-l Nicolae Păun, cum că aproximativ 25% dintre membrii actuali ai Parlamentului României sunt (total sau parţial) de etnie rromă. Dar, de îndată ce trec în societatea „normală“, rromii, cu câteva excepţii, îşi reneagă originile. Rromii „asimilaţi“ sunt dovada că toţi romii pot trăi şi altfel. România, există azi nu persecutarea ţiganilor, ci mai degrabă un război civil larvar, absolut ineficient (deci absurd!) şi pentru una, şi pentru cealaltă tabără, între români şi rromi. Nimeni nu câştigă, nimeni nu pierde războiul. Subvenţiile statului român (până una, alta, ruinat) şi ale Uniunii Europene (care a dat şi va da miliarde a căror contabilitate capătă, înainte de-a ajunge la destinaţie, contururi vagi) ajută întrucâtva, dar slab, la transformarea vieţii ţigăneşti. Schimbarea decisivă, în condiţiile date (ale respectului pentru multiculturalism), nu poate veni decât de la comunitatea rromă ea însăşi şi de la clasa ei de mijloc, care începe să se formeze.
Într-o zi, o masă critică de rromi îşi va da seama că este exploatată şi menţinută în mizerie în primul rând de propria ei feudalitate. De fapt, casta opresivă blochează accesul rromilor către o existenţă mai bună. În acea zi, a unei adevărate deşteptări etnice, romii înşişi vor realiza un mare progres. Abandonând condiţia lor mizerabilă de azi, resimţită ca o fatalitate, vor rezolva, prin propria voinţă, problema lor, o problemă europeană. Prefer să mi se reproşeze că sunt prea optimist decât să fiu acuzat de fatalism. Cea mai bună calitate de a reuşi în viaţă este să-ţi creezi singur viitorul. Cea mai mare durere a omului este să ştie multe, dar să nu rezolve nimic. Fă gesturi mărunte de afecţiune, fă din recompensă un obicei. Caută să vezi lucrurile bune, pentru că răsplata se va întoarce înzecit. Încăpăţânarea prostească şi fixismul este rodul unei minţi limitate. Schimbarea este cel mai bun prieten al umanităţii. Legea compensaţiei este: „Culegi ceea ce semeni”. Adevărata întrebare este: De ce eşti atât de preocupat? Dacă nu te impui în viaţă, viaţa se impune în faţa ta. Trecutul este o istorie, viitorul, doar un pas al imaginaţiei.
