Oraşul Slobozia este unul plictisitor. De aproape 400 de ani aici nu s-a întâmplat mare lucru. S-a fondat o mănăstire, a avut loc o răscoală a ţiganilor în 1837 şi o Revoluţie în stil Caragiale în 1989 apoi, în democraţie, o efemeră epocă Dallas de Bărăgan.
Adriana Dumitru, directoarea Liceului Pedagogic din Slobozia, ne-a vorbit despre graniţele educaţionale care îi ţin pe elevii romi captivi în comunităţile în care se nasc: „Sunt situaţii în care li se spune că sunt defavorizaţi şi situaţii în care nu li se spune. Dar întotdeauna aceşti elevi au o barieră psihologică şi îşi spun «eu nu voi reuşi». Aşa cred eu ca psiholog că se întâmplă. Când apare primul rezultat negativ, zic «nu pot», şi au renunţat. Eu asta am observat la comunităţile de romi din Ialomiţa. La grădiniţă şi în clasele I-IV copiii erau ok. De la clasa a V-a încolo… n-am înţeles ce se întâmplă. Ţine şi de familii, care nu se mai luptă să îi ţină în şcoală. Sunt foarte rare cazurile în care copiii ăştia trec graniţa comunităţii în care s-au născut şi merg să facă gimnaziul sau liceul la oraş. Mă refer la graniţe educaţionale”.