Elana Andrews, o dirijoare din Australia, a reuşit să apropie, într-un an, 150 de copii maghiari, români şi romi. Micuţii cântă împreună în corul Superar şi învaţă să fie mai toleranţi unii cu ceilalţi şi să interacţioneze în ciuda prejudecăţilor pe care le au părinţii lor.
Început de vară, înainte de vacanţa mare. Puţin aproape de ora prânzului, copiii de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, se îndreaptă gălăgioşi spre sala de mese. Sunt epuizaţi după repetiţia cu corul Superar, în care au intrat încă de pe vremea când erau în clasa pregătitoare.
Spre deosebire de alte iniţiative de acest gen, corul Superar reuneşte nu doar copii români, ci şi etnici maghiari şi elevi de etnie romă. Provin de la trei şcoli diferite – „Mihai Viteazul“, „Mikes Kelemen“ şi „Neri Fulop“ – cu predare în română, maghiară şi, respectiv, romani.
Cea care luptă să dărâme barierele între cele trei minorităţi dintr-un oraş predominant maghiar este Elana Andrews, o dirijoare de 31 de ani din Australia care s-a îndrăgostit de ţara noastră după ce a făcut mai mulţi ani voluntariat în România.
Odată stabilită aici, a fost surprinsă de ura evidentă, după cum spune, dintre români, etnicii maghiari şi romi. Şi cel mai tare a fost şocată de faptul că acest sentiment porneşte încă din copilărie.
Muzica, o „limbă comună“
„La început a fost foarte greu, nu voiau să stea unii lângă ceilalţi. Am încercat să-i aproprii prin diverse jocuri, dar nu a funcţionat. Nu voiau să dea mâna unii cu ceilalţi, nici nu concepeau să facem un simplu cerc împreună. Totul s-a schimbat însă în momentul în care i-am pus să cânte împreună. Astăzi, dacă se văd pe stradă, se salută. Limba lor comună este muzica”, povesteşte, zâmbind, Elana Andrews.
Repertoriul corului Superar nu este nici el unul obişnuit. Dirijoarea preferă să aleagă cântece în taiwaneză, germană, engleză sau japoneză, tocmai pentru a nu întâmpina situaţii în care copiii să refuze să cânte în română sau în maghiară.
Şi dacă Elana reuşeşte să comunice bine cu elevii români sau cei romi, problema apare în tabăra maghiarilor, unde, de altfel, sunt şi cei mai ambiţioşi elevi ai săi. Prin urmare, la orele de muzică pe care australianca le ţine în liceul „Mikes Kelemen“, este nevoie de un al doilea profesor care să traducă şi să înlesnească într-un fel comunicarea dintre ea şi copii.