Inima săracă vede sărăcia ca realitate. Inimă rea vede răul peste tot. Dar omul poate alege. Poate spune într-o zi „Stop” gândurilor sale de ură şi de răutate.
Săptămâna aceasta jurnaliștii de la un ziar de scandal au făcut un subiect de presă în urma difuzări unui filmuleţ, în care se arăta că un viceprimar vâlcean a îngropat un tir de haine venite pentru ajutoare. Viceprimarul, în loc să le împartă la săraci, le-a îngropat, pentru ca nimeni să nu beneficieze de ele, spunând că decât să le dau la romii rudari, mai bine le arde. Ținta articolului a fost Alexandru Diamant, redactor Vocea Romilor, pentru ca acesta să nu mai facă o anchetă jurnalistică despre viceprimarul rasist. Și nu ar fi fost absolut nici o problemă dacă ar fi fost vorba despre persoana sa, dar jurnaliștii respectivi au ales să lovească şi în comunitatea romilor rudari din Valea lui Stan – Brezoi. Se pare că nici o dovadă nu e de ajuns pentru a-i face pe vinovaţi să-şi recunoască şi să fie obligaţi de autorităţi să achite costurile suferite în urma pierderii acestor ajutoare sau, de ce nu, să fie obligat vinovatul să îşi dea demisia.
Anumite comportamente negative, condamnabile, sunt atribuite comunității de romi, în întregime.
Goana după senzațional și vânarea unor situații umilitoare, ridicole sau tragice din viața unor persoane au devenit „produsele premium” ale televiziunilor comerciale și ale presei tabloide. Mai grav, atunci când realitatea nu oferă situații suficient de „suculente” pentru agenda editorială, realizatorii regizează ei înșiși astfel de situații, inventând situații pe care le prezintă publicului ca fiind adevărate.
Rasismul în mass-media românească rămâne la cote înalte, şi mai ales la Vâlcea.
Urâţenia inimii şi a minţii înseamnă „sărăcie”. Răutatea te face sărac lipit pământului, căci ea îţi răpeşte legătura cu Dumnezeu, Dacă alegi să intoxici şi să te intoxici înlăuntrul tău, oricât de mărunt ai crede că eşti, responsabilitatea alegerii tale îţi aparţine, la fel şi consecinţele ei. . Omul bun se simte bogat şi este cu adevărat bogat, căci bunătatea sa învie frumuseţea şi toate calităţile, pe care nimic, absolut nimic pe lumea aceasta nu le poate compensa. În România nu se utilizează cuvântul rasism, nu există o recunoaştere a Sclaviei romilor, nici a Holocaustului – adică tocmai ceea ce ar explica situaţia precară socio-economică a romilor, inclusiv “sărăcia” spirituală. În definitiv, un ţigan bun e un ţigan mort – cum s-a mai zis. Sunt un cetăţean al acestei ţări şi am dreptul la opinie personală. În primul rând, fata lui îmi transmite răutate, ipocrizie şi alte caracteristici urâte. Văd în el o mulţime de prejudecăţi. Văd o persoană frustrată, văd un bărbat care nu a avut o copilărie fericită. Aud o persoană care crede că le ştie pe toate, iar ceilalţi sunt catalogaţi doar nişte proşti care nu au ce căuta în jurul lui.
Sunt două categorii de proşti, în opinia mea. Proşti simpli, cei care câteodată chiar acceptă asta şi proşti care se dau că ştiu carte, au studii şi se cred centrul universului. Partea proastă e că oricâte studii ai avea şi oricâte diplome ai deţine, dacă eşti prost tot prost rămâi, ba chiar un prost fudul… Haideţi să trăiţi!