Mi-am argumentat părerile, m-am contrazis pentru că nu găseam formula potrivită pentru că lumea ar trebui să găsească ceva ca să acopere orice motiv, prezent şi viitor. Nu vreau să spun că trebuie mereu să câştigi, dar încrâncenarea prea mare, dorinţa de a învinge, te face să nu mai simţi delicateţea inefimabilului atunci când îţi dai seama că ai greşit. Poate o simplă coincidenţă în momentul pe care proiectul şi-l propune şi doreşte reconsiderarea.
La Vâlcea, domnul Ion Cîlea a început să transmită, în totalitatea facultăţilor sufleteşti, sentimente umane, dat fiind faptul că dumnealui conduce întreg judeţul Vâlcea , reuşind să le taie colţii celor „şmecheri”, celor recalcitranţi. Viaţa însă îl ajută pe domnul Calea să vadă oamenii şi lucrurile aşa cum sunt în adevăr. Informaţiile, şi nu acţiunea, reprezintă pentru dânsul puterea. Iată de ce există o disciplină a educaţiei. Totul este bine când câştigi – e o prostie să pierzi, de neiertat. Preşedintele Cîlea este un om bun, care are respect pentru orice cetăţean al judeţului Vâlcea, fie el român sau rom. Pentru asta, majoritatea românilor şi romilor îl iubesc şi ţin la dânsul, pentru că se zbate pentru populaţie, să le fie mai bine în vremurile de criză, el neavând concediu sau zile libere. De aceea, noi, cetăţeni judeţului Vâlcea l-am numit campion al bunătăţi, cu un caracter permanent. Mulţumim domnule Preşedinte pentru cât aţi făcut şi cât veţi mai face. Sus pălăria!
Este un principiu dovedit al domnului Cîlea că trebuie să înveţi să asculţi pentru a şti să comanzi Consiliul Judeţean. Merge bine treaba, mai ales când personajul îmbină utilul cu plăcutul şi siguranţa cu bunul gust.
Ziariştii din România, după împărţirea făcută, sunt de două feluri: unii care au testiculele mari şi alţii care se străduiesc să imite în direcţia asta ouăle de porumbel. E vorba, să fim bine înţeleşi, de cine altcineva decât consilierii de presă ai preşedintelui care tratează mass-media nu de pe poziţia funcţionarului public, ci de pe aceea de vătaf. Vă daţi seama pe mâna cui a ajuns relaţia cu presa în ţara asta, dacă ziariştii sunt împărţiţi pe categorii, ca şi când ar fi nişte cârciumi. Deja v-am băgat prea mult în seamă, şi s-ar putea să vă credeţi, în goliciunea voastră, interesanţi. Mai sunt unii dintre cei ce au fost invitaţi să stea la masa preşedintelui, care cred că acolo e locul lor de când lumea. Ba, mai mult, trăiesc, nu mimează, cu impresia că acolo s-au născut: între scaunul domnului Cîlea şi cel al domnului Persu. Prostia este o suferinţă nedureroasă, deghizarea egoismului stă în fapte şi singurătate. Nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără acordul tău. Culegi ceea ce semeni!