În timp ce unii copii colindă magazinele, alături de părinţii lor, pentru a cumpăra uniforma, rechizitele şi hainele pentru şcoală, alţii se roagă să se întâmple o minune, astfel încât să meargă la şcoală. De altfel, profesorii copiilor din şcoli s-au obişnuit cu situaţia. Înaintea începerii anului şcolar, ei strâng hainele mai vechi ale propriilor copii, caietele rămase nefolosite şi le dau copiilor din şcoală. Profesorii ştiu însă că, oricât ar aduce, nu au cum să-i susţină pe toţi şi anual vor pierde copii cărora nici măcar nu li s-a dat şansa de a descifra buchile. Populația școlară a țării noastre este decimată, anual, de sărăcie, dar și de ignoranța autorităților. Potrivit celui mai recent sondaj copiii “invizibili”, care fie abandonează, fie nici măcar nu mai ajung la școală, sunt micuții de până la zece ani, din mediul rural, în special copiii romi din familii sărace. Mai grav este că procentul copiilor romi de aceeași vârstă care nu au avut contact cu școala este de două ori mai mare, iar numărul se triplează pentru copiii din categoria de vârstă 14-17 ani. Domnilor guvernanţi, aceştia suntem noi!
La Râmnicu Vâlcea edilii au schimbat ceva, mai ales că domnul inspector general Gherghinaru face eforturi uriaşe de a emancipa romii din şcolile judeţene, dânsul având grijă ca niciun copil de etnie romă să nu rămână repetent, aceştia să continue anul şcolar şi să prevină abandonul şcolar. La Vâlcea, romii şcolari s-au bucurat de manualele gratis care le-au găsit pe băncile şcolare. În majoritatea cazurilor, aceşti copii provin din familii sărace, cu părinţi care nu au prea multă educaţie, şi adesea fac parte din comunitatea romă. Pe copiii ce cresc fără a primi o educaţie decentă îi aşteaptă o viaţă de luptă cu sărăcia, excluderea socială şi marginalizarea.
Anul şcolar a început, dar nu şi pentru zecile de copii rromi care îşi duc veacul pe în România. Circa 90 la sută dintre elevii rromi renunţă la şcoala înainte de a-şi termina studiile, în ţări precum România, Bulgaria, Ungaria, Cehia şi Slovacia, se arată într-un comunicat al Uniunii Europene. Ministerul Educaţiei, a mărturisit că nu şi-ar lăsa copilul să înveţe într-o şcoală cu mulţi elevi de etnie rromă. Sunt mămici care au câte trei-patru copii şi le este imposibil să le asigure lucrurile de care au nevoie ca să meargă la şcoală, mai ales într-o comunitate atât de săracă. Aici sunt familii de romi, care locuiesc în case din pământ, cu una sau două încăperi, iar problema principală a părinţilor este nu cum să îi trimită la şcoală, ci ce să le dea de mâncare.
Decalajul educaţional din România nu este rezultatul „Culturii rome”, ci mai degrabă al sărăciei extreme, dublate de indiferenţa sistemului. Obstacolele care limitează accesul la educaţie ţin în principal de lipsa banilor pentru rechizite, uniforme şi încălţăminte, şi chiar pentru „pacheţelul de acasă” sau pur şi simplu pentru transportul copiilor până la şcoală. Nu în ultimul rând există şi numeroare cazuri de marginalizare din partea dascălilor la Rm. Vâlcea. Există un număr de 12 mediatori şcolari, copii romi au săptămânal ore de limba romanii, mediatori se comportă normal şi aduc de acasă puradei ca să înveţe la şcoală.
Deci, La Râmnicu Vâlcea e încă bine.