Shadow

Românii arvuniţi cu munca la ţigani. Angajaţi de ţigani bogaţi pe mai nimic, românii sunt numai buni de ţepuit

Menajeră. Femeie în casă la ţigani, bună la toate, inclusiv pentru neplată. Gospodine şi hamali. Slugi batjocorite şi umilite, ţepuite la bani. Asta au ajuns românii arvuniţi cu munca la ţigani. Ofertele de lucru, la negru, evident, venind de la minoritari, dau apă la moară unei adevărate uzine de păcălit conaţionali, goana după un loc de muncă de acest fel sfârşindu-se aproape întotdeauna cu fraierirea la plată a muncitorului.

La Grajduri, oameni din Ardeal

În anii ’20, la românii cu ştaif era la modă să aibă în casă guvernantă sau menajeră franţuzoaică sau nemţoaică. Ei bine, în 2011, la ţigani e la modă să aibă ca slugă un român. De exemplu, la romii din Grajduri Iaşi e la modă să aibă lucrători faini din Ardeal, pe care îi păcălesc şi îi aduc la muncă cine ştie prin ce vrăji. Însă fluturarea banilor este principalul motor. Referitor la alegerea românului de a lucra la ţigan ce putem spune? Neavând alternativă din partea statului, sătenii din comunităţile cu mulţi romi îşi încearcă norocul. Am luat ca exemplu localitatea “majoritar romă” Grajduri, situată la 20 de kilometri de Iaşi . Jumătate de sat (aşa era cel puţin acum un an, ori se cunoaşte ritmul de înmulţire a purtătorilor de lanţuri din aur) e formată din romi bogaţi, cealaltă cuprinzând ţărani săraci cu pământuri puţine şi gospodării firave. Aici am descoperit care lucrători români ideal de ţepuit sunt deosebit de căutaţi. În special femei bune la toate în casă, la dereticat, spălat, şmotruit. Şoferi mai puţin, mai ales de când unele inspectorate de poliţie au inaugurat afacerea “permise auto pentru analfabeţi”, contra-cost, evident. În anii ’90 era un titlu de nobleţe pentru ţigan să aibă limuzină şi şofer cu ochi albaştri. Acum jeep-urile şi “suvurile” sclipesc în soare concurând doar cu acoperişurile.

Romii nu-i vor bucătari

Până şi “puradeii” de 18 ani cu caş la gură şi aur în dinţi posedă permis de conducere. Acum sunt foarte întrebaţi purtătorii de “permise” de hipoatelaj – căruţaşii, mai pe şleau. Am vorbit cu un sătean român din Grajduri care mi l-a indicat drept lucrător cu ziua la ţiganii din comună pe Dumitru Daju, un om de vârsta a treia. Fiindcă acestea se odihnea după munca zdravănă prestată, am stat de vorbă cu soţia lui, Anica Daju, o fe-meie mândră, care nu s-a lăsat timp de o viaţă dusă printre ţigani. De la ea am aflat că principala muncă a soţului său, dat fiind că este la o vârstă înaintată, este transportul de materiale cu căruţa. Apă, ciment, pietriş şi alte cele necesare în construcţii. Pentru că e vârstnic, ţiganii îl păcălesc mai greu, mai ales că Mitică cere uneori banii înainte sau e plătit la sfârşitul zilei, dar nu cu mai mult de un pol.

“Sunt mulţi tineri care lucrează la turnat fundaţii de case, betoane. Alţii fac orice de nevoie. Sunt multe femei la treabă prin casă, spală, fac curăţenie, fac mâncare pentru echipa de muncitori de la ţigan”, a spus Anica Daju, din Grajduri. Pe lângă faptul că îi desconsideră neplătindu-i sau punându-i la treburi grele, ţiganii îi consideră “murdari”. De aceea ei nu le pun pe menajerele angajate să facă mâncare pentru gospodărie decât rareori, şi atunci după ce “rumânul” şi-a dovedit calităţile după ani grei de muncă în “comunitate”. Silvia Vartolomei din Grajduri se numără printre puţinele femei care lucrează ca bucătăreasă la ţiganii din Grajduri. Însă ea e o excepţie. Cum ştim cu toţii, principala ocupaţie a ţiganului, chiar şi la vremuri de criză, e să-şi mai înalţe câte un turnuleţ, o vilă, două, trei, după cum e cazul şi punga beneficiarului.

De exemplu, ţiganul Nucu din Grajduri şi-a înălţat nu demult nici mai mult, nici mai puţin decât patru vile cu câte trei etaje fiecare. Ori pentru aceasta ai nevoie de români, nu glumă. Zeci, sute de săteni a rulat ţiganul cât a avut de construit. Din păcate, la astfel de munci se întâmplă ca unii lucrători neştiutori să nu primească nici un ban: pur şi simplu trudesc degeaba. Mi-a împărtăşit cazul fiului său Anica Daju: “Salariu oferă fiecare după cât de priceput e să amăgească. 30, maximum 40 de lei pe zi. La menajeră nu dă mai mult de 30 de lei pe zi. Însă tare mai trag ţeapă ţiganii. Ştiţi câte case au făcut românii şi nu au primit bani pentru munca lor? Aoleu! Sau au primit te miri ce. Pleacă unii plângând acasă. Vin şi de prin alte localităţi să lucreze la ţigani, de prin Banat , de exemplu”. Însă grosul oamenilor ajunşi la muncă la Grajduri e din comunele şi localităţile învecinate. Sunt români care fac navetă la ţigani. “Chiar feciorul meu a fost împreună cu alţi români şi cu ţiganul Bogică într-o locaţie. A lucrat din greu la topit smoală şi trebuia să îi dea măcar 3 milioane, pentru că a stat aproape o săptămână, în frig, vai de capul lui. Era unul de la Şcheia, s-a dus plângând acasă. A stat săracul o săptămână în cort, în ger, îl aşteptau copiii acasă, că nici ei, nici nevasta n-aveau ce mânca. Dar nu i-a dat un franc”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *