Turnătoria e o instituţie în societatea noastră, funcţionează şi astăzi ca şi în trecutul comunist. „Ciripitorii” au şi acum de lucru. La primării, pe la vârfurile judeţelor sunt şefi cu urechi dornice să audă “ciripiturile” lor. Mai sus, sunt şefii unor înalte instituţii, sunt parlamentarii, toţi cu urechi “muzicale”, dornici să asculte astfel de “ciripeli” sau, la nevoie, să le primească înscrise pe “partituri”. Materialele Wikileaks ne-au arătat ciripitorii noştri mergând cu pâra la ambasada americană , tot aşa cum comuniştii români mergeau cu pâra la Moscova sau la Comintern, tot aşa cum boierii mergeau într-o veselie cu pâra la Stambul. Amară şi comică practică! Te cuprinde, cum spune bătrînul chefliu Falstaff, „o durere veselă şi-o supărare voioasă”.: Ghiciţi de ce, ţiganii nu sunt români, pentru că nu îşi trădează fratele, prietenii sau rudele! Când traversam cea mai odioasă perioadă din viața mea – mă refer la recentele probleme cu justiţia și nu pentru că aș fi fost singurul de pe planetă care a avut probleme cu justiţia ci pentru că mediatizarea mea în ziarele de scandal din Râmnicu Vâlcea excesivă și preponderent tendențioasă mi-a sfârtecat fără milă viața -, m-am întrebat de multe ori cum pot unii oameni să facă atât de rău semenilor săi, fie ei români sau romii, fără să se cunoască unul pe celălalt. Și nu mă refer neapărat la mine şi la familia mea… De fapt romii nu sunt
sifonari şi nu dau în primire la carali, adică poliţiştilor în argoul romilor. Acel individ care colaborează cu poliţia este marginalizat de comunitatea romilor. În marea lor majoritate nu sunt laşi, trădător. Dar nu despre asta vreau să vorbesc: morții – cu morții, viii – cu viii! În fond, fiecare va plăti în viață pentru relele pe care le-a făcut și nu trebuie să-mi bat eu capul cu asta. Mă voi referi acum la “turnătorul” banal, cel “neînregimentat”, altfel spus: turnătorul de zi cu zi. Nu e musai să ai “contracte” cu instituții sus-puse pentru a-ți manifesta veleitățile de turnător. Banalii turnători “de linie” există printre noi bine mersi. Unii se știu, alții lucrează sub o altfel de “acoperire”: adică îți zâmbesc în față, se autodeclară cei mai buni prieteni ai tăi, iar în spate te trădează cât ai zice “bârfă” pentru un pumn de privilegii sau, pur și simplu, de “amorul artei”. Am pățit-o în nenumărate rânduri. Cu siguranță, și dumneavoastră. Chiar în urmă cu 2 zile un turnător formator m-a dat de cotă pentru că nu-i plac ochii meii. Pe unii i-am dibuit imediat. Principiul “minciuna are picioare scurte” se adaptează și unor astfel de situații.