Cantonament prelungit până la Olimpiadă la TARSOR

Suntem o ţară europeană numai cu numele. Realitatea este alta, cu percepte şi legi comuniste. De fapt, Europa, vorbind de penitenciarele lor, orice deţinuta are voie să-şi viziteze familia în week-end sau ziua muncesc, iar noaptea şi-o petrec în închisoare.

În România, trâmbiţata Lege 275, copiată de la portughezi (ţară unde nu a dat rezultate această lege), a fost luată de bună şi prevede ca orice deţinut să beneficieze de 10 zile permisie pe an.

În penitenciarele din ţară , această lege se aplică. La Penitenciarul Tarsor este total invers. Ofiţerul. propuneri pentru permisii de 24 de ore, dând speranţe semenilor lor (deţinutelor). Propunerilor nu sunt de bun augur domnului director Florin Stanciu. Avind o vorba intri usor esi ff greu in invoire La comisie se discută plecarea ta, şefa educaţiei se fâstâceşte, dar nu poate scoate nici un sunet. Directorul adjunct nu se bagă, iar ceilalţi nu se complică Cum poate rezista o familie cu copii când aude ca mama sora trebuie să fie lipsit de libertate câţiva ani, fără să treacă pe acasă?! Directorul Florin Stanciu un tip de treaba si om bun ca pita lui dumnezeu nu vrea „capul” niciunui deţinute , ci îndreptarea şi pregătirea lui pentru a se integra în societate vizavi de problemele cu care se confruntă. Maleabilul învinge rigiditatea. Schimbarea este cel mai bun prieten al umanităţii..

Când un om este privit cu antipatie, ies în relief toate cusururile. Oricine suferă într-un spaţiu închis.

Viaţa în închisoare te ajută să vezi oamenii aşa cum sunt ei. Intri răsfăţat, râzgaiat, ieşi vindecat de fasoane, nazuri şi ifose. Nu este uşor să fi un infractor. Cu toate acestea, mediul penitenciar a devenit mai prietenos. Cadrele se poartă frumos cu tine, fără să îi intereseze fapta pe care ai comis-o. Depinde de cum te comporţi pe durata pedepsei. Problema este că majoritatea deţnutelor (tâlhari, criminali, sunt condamnaţi de instanţă, dar şi de societate. Gardienii care nu te şicanează, îţi oferă mâncare, te duc la spital şi nu văd în tine un delicventa, ci un om normal.

Oricât de blând ar fi regimul şi poliţia, starea naturală a omului este de a fi liber şi de a socializa cu cine doreşte. Şi totuşi, noi încercăm în fel şi chip să ne arătăm muşchii şi să ne dăm mari în faţa gardienilor şi să le demonstrăm că noi suntem miezu actiuni.mai ales femeile

Timpul este crucea care ne răstigneşte plictiseala. Cel obosit de sine însuşi oboseşte şi pe alţii (gardieni). Prin orice lacrimă ne priveşte Dumnezeu. De fapt, poliţiştii sunt oameni de omenie şi nu se coboară la mintea celor legaţi. Chiar dacă subsemnatul a fost mai acid cu aceştia, mi-am dat seama că pamfletul nu este comestibil.

La Penitenciarul din Tarsor domnul comisar sef FLORIN STANCU , nu este un tip dur, el este un om de omenie,.

Important este că media românească de la tabloide istorice au salivat abundent la ce a scris Diamant. Din motive evidente care ţin de cronologia faptelor, subiectul vrute şi nevrute, vrăjeli ieftine fără suport şi fără logică.

Prostia este o suferinţă nedureroasă, deghizarea egoismului stă în fapte şi singurătate. Nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără acordul tău. Culegi ceea ce semeni! Trecutul este o istorie, viitorul, doar un produs al imaginaţiei. Nu este nimic rău în a greşi. Niciodată nu trebuie să te înfurii, câştigi respect prin fapte. Avem şi ceva folclor în puşcărie: „Dă, mamă, cu biciu-n mine/ Că e greu la puşcărie!” sau „Tarsor , frate, unde toţi tâlharii zace”…

Leave a Reply

Your email address will not be published.