De la Reforma agrară din 25 august 1864, până la Marea Unire si Memorandumul rromilor de la Ibasfalău, 27 aprilie 1919
Făcută la presiunea aboliționismului occidental, ca precondiție a recunoașterii Principatelor, eliberarea din sclavie a rromilor - o sclavie unică, petrecută doar în teritoriile românești, cea mai lungă sclavie a unui popor - a fost un proces care a durat din 1856, până după 1865, pentru că a presupus ca cel eliberat să-și despăgubească stăpânul cu 10 galbeni. In unele cazuri, statul garanta, prin bileturi de dezrobire (creanțe), solvabile in două cicluri fiscale (10 ani). Fiscalizarea "emancipaților" a fost un eșec, ca și cea a țăranilor, continuându-se astfel bejania/migrația acestora.
