Weekendul trecut, mai precis vineri si sambata, gradina Uranus 144 a fost animata de un festival vesel si de o multime petrecareata – Balkanik, festival dedicat muzicii si culturii balcanice, unde, pe langa targul de haine, mancare, bautura si maruntisuri, urma sa ascultam vineri Romano ButiQ (Ro), Salijevic Orkestar (Serbia) si Taraf des Haidouks (Ro), iar sambata Ternipe (Hu), Mahala Rai Banda (Ro) si Baba Zula (Tk).
Acum, la prima vedere a lineup-ului, numaram numai putin de patru trupe de muzica tiganeasca, plus niste sarbi al caror repertoriu il asociati probabil cu filmul Underground, pentru ca piesele lor au fost preluate si aranjate de Bregovic, plus niste turci care au ajuns si ei in Balcani cantand oriental dub. Acum, daca e sa fim mai catolici decat harta zonei balcanice, nici ungurii de la Ternipe nu prea aveau ce cauta la un festival balcanic, dar cum ei erau tigani asocierea a fost mult mai usoara.
Acum, daca intrebati Metropotamul ce intelege el prin muzica balcanica, o sa admita ca nu e deloc o intrebare usoara – poti intelege folclor (muzica mai veche, mai pe cale de disparitie, un motiv bun sa faci un festival dedicat ei); muzica traditionala, de petrecere, unde intra puternic orchestrele de suflatori tip brass band, specifice mai ales zonei sarbesti (vezi Boban Markovic Orkestar), dar care se regasesc si la noi cu succes reprezentate mai ales de fanfarele si tarafurile tiganesti (de exemplu Ciocarlia, Mahala Rai Banda, Taraf des Haidouks); nu in ultimul rand ar putea intra aici si muzica mai noua, tip gypsy (se pare ca asocierea e inevitabila) sau balkan punk a la Kultur Shock, hardcore-ul moldovenesc al vecinilor de la Zdob si Zdub si alte derivatii asociate mai degraba unor trupe care n-au multa treaba in zona Balcanilor.