Se consideră că în gravură sunt reprezentaţi români (valahi) îmbrăcaţi în costume tradiţionale. La o privire mai atentă putem constata că doar grupul central, cu excepţia femeii desculţe din prim plan, reprezintă români, este clar că femeia din stânga (ghicitoare în cărţi, ocupaţie tipic ţâgănească), cea din prim-plan (ghicitoare în palmă) şi grupul din dreapta reprezintă ţâgani.
Iată cum, în urmă cu un secol şi jumătate, un artist percepea destinul celor două etniiîmpreună, deşi este evidentă diferenţa de atitudine. Grupul de români degajă sentimente de mândrie, demnitate, sunt îmbrăcaţi îngrijit. Ţâganii, deşi preluaseră elemente de port de la români, sunt îmbrăcaţi neglijent, cu excepţia, poate, a celor două ghicitoare. Artistul i-a reprezentat aşezaţi, odihnindu-se, degajând impresia de dolce far niente.
Imaginea prezentată se află în domeniul public întrucât drepturile de autor asupra sa au expirat. În Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, termenul dreptului de autor este valabil pe durata vieţii autorului plus 70 de ani.