România. Alegerea unui luteran nu înseamnă că românii vor deveni protestanți mâine sau că ortodocșii ar fi incapabili. Românii au avut de ales între un primar al Sibiului, un oraș model și un tânăr premier al României.
Noi cu o ușurință de neiertat aruncăm cuvinte grele la adresa trecutului nostru și încercăm disperați să-i găsim alte rosturi, sensuri, accente, pe când acolo, în trecut există toate mostrele necesare care ne permit să ne simțim mândri că suntem romi. “O scrisoare pierdută” cu sacramentala și veșnica noastră întrebare a Cetățeanului turmentat „Eu pentru cine votez ?”, romii noştri cu cine credeţi că au votat?
Privit din timpurile noastre, un asemenea act de curaj pare a fi un miracol. pentru că noi, romii, trăim în România cu rele şi bune. Cetăţeni romii turmentaţi la figurat sunt personaje pitoreşti, buimăciţi de torentele de fraze bombastice şi show-urile politice de bâlci, organizate de partidele din localităţi. Căci, pentru ei, „cetățeni de rând”, alegerile sunt o afacere care-i putea aduce câștig, dar, nu era exclus, și pagubă. Poate nouă, astăzi, ni se pare firească bunătatea câinilor, dar aș vrea să subliniez un aspect: din Biblie câinele nu e acel prieten al omului, ci apare de obicei ca semn rău, ca simbol al mâniei. Totuși, aici, câinele este bun şi înţelegător. Dar răutatea lor le coboară de la statutul de om nemilostiv, de partid arogant. Romii nu au fost ajutaţi de acest partid, au fost ţinuţi cu orele pe la uşile şefilor. Ceea ce urmează e valabil pentru fiecare dintre noi, fie el român sau rom, dar cei cu inimă împietrită au refuzat să creadă acest adevăr. În realitate, lucrurile se prezintă cu totul altfel: opinia publică, ca o broască țestoasă, s-a retras în carapacea ei, multe personalități de partid cu idei și obraz s-au lăsat „la fund”, locul lor fiind ocupat de cete obraznice de guralivi subțirei la minte, dar groși de obraz. în consecință ne-am ales cu ceea ce vedem: un stat supt de vlagă și impotent, o societate buimacă, economie pusă pe butuci și peste toate acestea tronează, triumfal, așa-zisa „clasă politică”. Până aici nu e nimic nou sau de mirare. Ceea ce m-a mirat, însă, a fost că prea mulți dintre ei nu știu că integrarea europeană a romilor se bazează pe civilizaţie. Altfel, riscăm să rămânem aceeași societate izolată într-o eprubetă si a depinde numai şi numai de români. Pe când vom avea un candidat rom să câştige alegerile din România?
