Strada mea

Fiecare individ are visele sale, copil fiind, apoi mai târziu, adolescent, trecând şi de această perioadă am devenit matur. Măcar o dată în viaţă ne-am dorit sau am visat la ceva. Un om fără vise trăieşte degeaba, nu are nici o bucurie, este sterp pe dinăuntrul lui, un om care nu are amintiri parcă este mai gol în suflet, un om care nu îşi doreşte nimic de la viaţă este un om bolnav pe dinăuntrul său, este zbârcit în suflet.

Eu sunt copil de Bucureşti, născut, crescut pe maidanele Ferentariului şi pe piatra de la Mandravelă, cum îi plăcea bunicului meu să îmi spună.
Mahalaua Ferentari, peste Prelungirea Ferentarilor, este cartierul sărac unde trăiesc români şi ţigani la grămadă. Pe acele străzi rău famate, cartierul cu nume faimos este mizer. Cartierul Ferentari nu a fost aşa de la început. Acest cartier se confundă cu ţiganii şi sărăcia, aşa este, dar la început Ferentariul nu a fost aşa cum îl ştim noi acum.
Strada Ferentarilor în ‘76- ‘80 era frumoasă, liniştită, curată şi primitoare. Ferentari, la începutul său a fost un cartier al boierilor, spuneau cei mai în vârstă şi care au prins aceea perioadă. Ferentariul în perioada interbelică a fost un cartier de lume bună, case cu un etaj, nu vedeai picior de ţigan, poate cei de la salubrizare, ospătari, frizeri, slujbaşi, chiar şi legionarii aveau cuibul lor în Ferentari. Strada, acum, înseamnă droguri, furturi, bătăi şi chiar crime. Prietenii de care îmi mai aduceam aminte, acei copii care ne jucam pe străzile din acel Ferentari, o parte dintre ei sunt în puşcării, alţi sunt doborâţi de foame. Mai întrebăm de vreo doi, trei, care au reuşit să iasă din aceea mocirlă, pe care o ştim cu toţii, dar câţiva dintre cei cu care mâncăm o pâine cumpărată de “la Papu”, care ne cădea pe jos, în praful Ferentarilor, sunt morţi, bătăi pe stradă, drogurile, alcoolismul şi bolile luate din puşcărie, la vârsta de 20-30 de ani. Am crescut pe strada din Ferentari cu ei, am făcut şi eu mici găinării, m-am bătut cu ţiganii sau între noi, am făcut prietenii cu ţiganii şi cu românii de pe acele străzi.
Bătrânii stau în faţa scării, pe trepte, la o tablă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.