Scrisoare deschisă către Preşedintele Senatului Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, domnul profesor universitar doctor Ioan Sbarciu. Stimate domnule Ioan Sbarciu, Numele meu este Mugur Varzariu şi sunt fotograf de documentar şi ambasador al fundaţiei World Vision. Spre ruşinea instituţiei pe care o reprezentaţi, am descoperit numele acestei universităţi de prestigiu pe unul dintre cele mai oribile acte de segregare şi discriminare din România la ora actuală. Mă refer aici la ruşinosul zid de segregare de pe Strada Horea, din Baia Mare, pe care mai mulţi studenţi ai Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, sub îndrumarea doamnei profesoare Laura Ghinea, au acceptat să îl transforme chipurile într-o operă de artă, la solicitarea primarului oraşului, cel care se face vinovat de dramele pe care le îndură comunitatea romă din zonă. Acest zid, pe care l-am documentat timp de 3 ani, a fost condamnat de Amnesty International şi găsit, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, la sfârşitul anului 2013, un act de segregare. Găsesc de neacceptat ca o astfel de instituţie de învăţământ să cadă pradă manipulărilor grosolane ale unui primar şi să ia decizia implicării într-un astfel de proiect fără să se documenteze corespunzător. Ştiind foarte bine că nu este decât o chestiune de timp până când primăria, împotriva căruia am luptat încă de la început, va primi o sentinţă definitivă de dărâmare a acestui zid, primarul, cu o disperare care frizează patologicul, crede că prin dumneavoastră va ridica acest penibil zid de puşcarie la rang de artă. Aşa cum pieile tatuate ale deţinuţilor de la Auschwitz transformate în lămpi de către nazişti nu au fost şi nu vor fi niciodată opere de artă, la fel şi zidul de la Baia Mare nu este decât o cicatrice pe obrazul României democratice, un simbol al felului în care sunt încălcate drepturile omului în ţara.
