Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti anunţă premiera absolută a piesei “Dumnezeu se îmbracă de la second-hand” de Iulian Margu, adusă în scenă, la sala Studio, de regizorul Ion Caramitru. Premiera oficială va avea loc în zilele de vineri 12 şi sâmbătă 13 decembrie, de la ora 19.30. Piesă românească în două acte, satiră învăluită în ritmurile valsului, “Dumnezeu se îmbracă de la second-hand” este o surprinzătoare poveste a unei familii traversând deceniile, şi a unui pian de marcă, pe turnanta istoriei.
Ion Caramitru, directorul Teatrul Naţional, mărturiseşte că se afla în căutarea unui text provocator cum este acesta: “Eu am fost mâna a doua care a atins textul, la second-hand cum s-ar zice, prima dată aflându-se în mâinile lui Horaţiu Mălăele, care ar fi montat-o probabil la Râmnicu-Vâlcea. Cred că Dumnezeu a vrut să ajungă la mine”.
Ura, invidia, meschinăria, sentimente mărunte şi înghesuite care îi macină pe scriitori vâlceni şi îi fac nedemni de prenumele de om… Totuşi ce ne face să urâm sau să invidiem pe cineva?! Îmi este foarte greu să scriu despre asemenea subiecte străine. N-am crezut vreodată că domnul Margu e urât sau invidiat de cineva. Am fost şocat însă de persoanele pe care le-a ajutat să nu raspundă cu aceiaşi monedă. Mulţi ziarişti vâlceni nu au scris despre valoarea pieselor de teatru şi cărţile pe care le-a scris domnul Margu Iulian, dânşii având poliţe de plătit adversarilor văzuţi sau imaginari. Domnul Margu este un om de onoare şi singurul patron de tv care pune la dispoziţie o emisiune pentru romi. Scriitori vâlceni nu au scris un rând despre acest eveniment fantastic, despre această piesă din Vâlcea care este apreciată de mari scritori şi culmea, evenimentul unic.
Piesa de teatru DUMNEZEU SE ÎMBRACĂ DE LA SECOND-HAND este elogiată de critici, aşadar ne mândrim cu domnul Iulian Mârgu, vâlcean de renume care a obţinut numeroase premii internaţionale de film. Suprema consacrare a unui dramaturg, cum spuneam, este ca piesa scrisă de el să fie jucată de Teatrul Naţional, alături de clasicii universali. Dramaturgul Iulian Margu este născut pe plaiuri vâlcene.
Invidia izvorăşte şi înfloreşte, iertat să fiu pentru caracterul oarecum personal al exemplului de ură pe care l-am ales. Ura la români pare să fi devenit o instituţie naţională, cu o vigoare şi o amploare de neimaginat. Dar, spre deosebire de ură, pe care o îndrepţi, compactă, invidia nu este la fel de profundă ca ura, este mai puţin sofisticată, apelează la tot felul de justificări, circumstanţe. Totuși, se mai poate folosi termenul de „imaturitate” la vârsta asta? Putem să mai spunem că suntem imaturi după ce facem rău persoanelor de care teoretic ne pasă? Imaturitatea nu este de fapt copilărie? Imatur nu ești atunci când nu te gândești la ceea ce faci, când te lași condus de sentimente? Sunt tot mai neliniştit, în ultima vreme, de ura pe care o simt mustind în subtextul unor articole, cu sau fără caracter polemic, interviuri sau pur şi simplu notiţe redacţionale, aruncate într-un colţ de pagină. Am crezut totdeauna că orice se poate discuta sine ira et studio, pe un ton civilizat, că nu există polemică în discutarea unei cărţi scrise de scriitorul vâlcean Iulian Margu. Iertat să fiu pentru caracterul oarecum personal al exemplului de ură pe care l-am ales. Ura la români pare să fi devenit o instituţie naţională?