M-am prezentat la birouri ca un bun cetăţean , într-o dimineaţă, când alţii de abia se trezesc şi comisiile se scoală. Pornind la drum cu idei preconcepute am fost tentat să-l cred pe director în comisie. Nu a trebuit să aduc decât 200 de hârtii în care să spună că: nu ai cazier, nu ai boli incurabile, nu ai carii, că n-ai tinichea de coadă, că nu ai paraziţi intestinali şi n-ai depresii şi că nu ai draci pe tine. În rest, totul e normal. În timpul comisiei, şeful s-a uitat la tine ca la un tigru oligofren şi a început să-mi examineze dosarul. După îndelungi conversaţii penibile, îţi spune că nu prezinţi încredere ca frigiderul Arctic şi te amânăt pentru o lună! Venindu-ţi în fire ca după un oribil coşmar, comisia a găsit prin a te pedepsi, o pâlnie între rasism şi xenofobie până a nu mai spune că nu mai eşti campion în a le da lecţii de umanitate. Încercaţi să vă amintiţi de sentimentul bunătăţii, la bombănelile voastre când cineva vă cere ajutorul. Ne face să credem că v-aţi degradat încât am pierdut dreptul la speranţă. Vreau un pic de distincţie şi eleganţă.
Sunt şi gardieni minunaţi în viaţa lor care spun că au citit prin ziare ce scriu eu, şi primesc câteodată aprecieri, dar le e frică să nu se interpreteze că au vreo sfârâială cu mine. I-am trimis un sincer sictir botoasei care mi-a vrut răul şi care nu mai vorbeşte cu mine. Dar fiind mirajul Crăciunului am iertat-o, dar nu i-am uitat numele.
Trăim împreună şi murim singuri. Sunt amărâţi, cu gândul la familii, la viaţa lor anostă, lipsiţi de libertatea de mişcării, de libertatea cuvântului… blamaţi de societatea ce ne înconjoară.
De aceea, televiziunea „Public TV” şi ziarul „Vocea Romilor” urează tuturor „La mulţi ani!” şi „Sărbători fericite”. De asemenea, domnului judecător Marin Ion, subofiţerului Florin Oprea. De asemenea vâlcenilor, domnului Francu Emilian, domnului Dumitru Persu, tuturor cititorilor „Vocea Romilor”, domnului Smeoreanu…