Puştiu’ ridică 3.000 de lire sterline lunar cântând la acordeon sub Tamisa Bridge, în duet cu un violonist. Cei doi fac 200 de lire zilnic şi ştiu locurile cu vad. Legile britanice permit această activitate. Puştiu’, care a fost lăutarul de casă al Cordunenilor, şi-a adus soţia şi copilul la Londra, şi-a închiriat un apartament şi merge la cântat, pe străzi, ca şi cum ar merge la serviciu.
Lăutarul Cordunenilor s-a mutat, cu tot cu acordeon, lângă London Bridge, celebrul pod din metropola britanică. De când s-au înrăutăţit afacerile clanului ieşean, acordeonistul Puştiu’ a fost nevoit să se reprofileze. A luat calea pribegiei şi a ajuns tocmai în Londra, capitala Marii Britanii.
“Foaie verde peste Prut”
Pe Puştiu’ l-am găsit sub un pod din capitală, cântând cu foc la acordeon, acompaniat de un amic mai tânăr, c-o scripcă-n mână. Niciunul dintre ei nu ştie boabă de engleză, dar câştigă din cântat bani frumoşi. Versuri precum “Foaie verde peste Prut” sau “Barca pe valuri pluteşte uşor” răsună toată ziua pe malurile Tamisei, în centrul Londrei. Versurile româneşti, acompaniate de acordeon şi de vioară, opresc trecătorii, fie turişti, fie chiar londonezi în fugă spre serviciu. Îşi trag sufletul câteva momente apoi plătesc cu ceva mărunţiş pentru spectacolul ambulant.
Deghizaţi în “italieni”
După câteva melodii cântate fără pauză, au oprit instrumentele ca să mai adune din mărunţişul primit. Dacă-i întrebi, frontal, ce hram poartă, încearcă să te ameţească stâlcind printre dinţi câteva cuvinte în italiană. “Suntem italieni. Venim din Italia”, spune unul dintre ei, într-o limbă aproape inventată. Admit cumva că sunt de etnie romă. Acordeonistul arată cu mâna spre colegul de “trupă” spunând că el e “zingaro. După alte câteva minute de conversaţie româno-italiană, dar fără ca ei să recunoască că provin din România, încercăm şi o variantă de dialog în engleză. “Hai mai bine vorbeşte în româneşte. Noi nu ştim englezeşte şi nu înţelegem”, s-a predat într-un final acordeonistul, care s-a văzut nevoit să-şi dezvăluie naţionalitatea.
100 de lire pe zi
Cântăreţii români văd activitatea lor ca pe oricare alt job în străinătate. Cu noaptea în cap îşi iau instrumentele şi se aşază în zone pietonale intens circulate. Se instalează rapid şi dau drumul la cântări. “Eu spun că nu e nimic rău. Cântăm, iar oamenii, dacă vor, ne dau bani, dacă nu, trec mai departe”, spune acordeonistul, care s-a prezentat drept Puştiu’, aşa, ca pentru prieteni.