Atunci când cineva îți oferă posibilitatea de a scrie despre un subiect privitor la Uniunea Europeană, fără a-ți impune limite sau paradigme, devine cu atât mai greu cu cât posibilitățile sunt extrem de variate și, scos din context, subiectul ales riscă să devină de neînțeles pentru cei dezinteresați și deci, nefamiliarizați cu noțiuni ce țin de problematica europeană. Totuși, depindem mai mult decât am putea crede de contextul european, în primul rând din punct de vedere geografic, iar impresia că viața de zi cu zi ne este afectată de hotărârile luate la nivel intern este parțial adevarată. În calitate de cetățeni ai unui stat membru UE, depindem zilnic de procesul decizional care are loc la nivel internațional. Consider că o înțelegere temeinică a mecanismului de luare a deciziilor la nivel suprastatal îi este mai mult decât necesară fiecarui individ în parte, într-un cotidian în care nivelul nostru de trai depinde de ingerința actorilor internaționali în politica internă, cea “de acasă”.
„Pro” și „contra” europenizare
De aceea, în contrapondere cu situația din interior, tot mai des auzim despre tendința europenizatoare, chiar dacă euroscepticii privesc reticent binefacerile europenizarii și contestă avantajele efectelor acesteia. Opiniile privitoare la procesul europenizării sunt cu siguranță dificil de delimitat în termeni de „pro” și „contra”. Nici măcar autorii specializați pe subiect nu au reușit să facă această delimitare suficient de clar.