Bucurie sau tristete

Este o bucurie sa vezi ca vechi meserii si obiceiuri se pastreaza si astazi. Comertul de la marginea soselei da culoare si viata unor drumuri care oricum nu par a se afla in Europa. Este surprinzator, dar si interesant, sa intalnesti pe marginea unui drum european figuri, vesminte si obiecte care pareau sa apartina istoriei. Este insa o istorie vie. Sunt oameni care si-au pastrat, incredibil, un mod arhaic de viata, chiar si acum intr-o Europa a secolului XXI. Romania continua sa se afle la portile Orientului, nu numai prin metehnele acestuia, dar si prin traditii si o poezie specifica. Iata ca fizionomii, straie si lucruri atat de frumos mestesugite, ce par desprinse din muzee sau din scrieri de demult, te intampina si astazi. Le mai foloseste oare cineva? Mai exista oare oameni care sa vrea sa-si incante privirea si sa se lase ademeniti spre visare? Sa mai existe oare cerere pentru aceste obiecte?
Daca te uiti sa vezi cate masini se opresc aici ca doritorii sa cumpere cate ceva, ai spune ca nu. Daca te uiti insa la palatele care se construiesc in spatele acestor figuri atat de pitoresti, ai putea crede ca ai de-a face cu cea mai rentabila activitate. Se realizeaza acele constructii din bani cinstiti sau din furt si contrabanda? E vreo legatura intre acei mesteri si negustori ce-si pastreaza obiceiul si portul si impresionantele constructii? Probabil ca nu intereseaza pe nimeni…
Oamenii muncitori, care isi pastreaza obiceiurile si mestesugul si vor sa traiasca din munca cinstita, ar trebui sa fie sustinuti, incurajati si sprijiniti de stat. Dar tot institutiile statului sunt cele care ar trebui sa se intereseze de provenienta averilor, de provenienta banilor din care se ridica aceste constructii. Nici intr-un caz si nici in celalalt, statul nu-si face datoria. Indiferent ca sunt ministri, primari, vamesi sau oameni fara ocupatie, nimeni nu-i intreaba de unde au banii pentru case, masini si lux cand ei nu au declarat nici un venit care sa le justifice aceste cheltuieli. Discutam de evaziune fiscala. O vezi la tot pasul, dar nu intereseaza pe nimeni. Discutam de integrarea tiganilor, dar nu vedem nici o actiune reala. Se toaca bani europeni, se vorbeste, dar nu se face nimic.
Cei care au o meserie ca acestia ar trebui sprijiniti sa si-o pastreze, dar, oricum, ar trebui scolarizati pentru a se putea integra in societate. Iar ceilalti, lipsiti de orice meserie si sursa de venit, atat timp cat nu vor fi ajutati sa invete, sa se califice si sa-si gaseasca un loc de munca, pentru a dobandi un venit cinstit, nu vor avea cum sa renunte la cersit, la furt si jaf. Universul rromilor este extrem de variat. Exista in acest univers si valori reale care merita orice efort pentru a fi pastrate, exista si o saracie extrema, dublata de o lipsa totala de speranta. Si, mai grav, in cazul acestora nu exista un drum real de integrare, o posibilitate de a-si castiga in mod cinstit existenta. Rezultatul inerent este cersitul, furtul si jaful, care pe unii dintre ei ii transforma din cei mai saraci in cei mai bogati.