Antropologul Alexandru Bălăşescu explică, într-un interviu pentru FP România, că încărcătura emoţională puternică când discutăm despre rromi/ ţigani vine din faptul că ei au fost elementul diferenţiator folosit în construcţia identităţii naţionale române. Râmnicu Vâlcea: Voluntari din opt ţări şi trei continente au ridicat p… B: Ai cui sunt rromii/ ţiganii? Ai statului din care pleacă sau ai celui unde se aşază? Ai UE, la comun? Alexandru Bălăşescu: Foarte pe scurt: atestarea documentară a rromilor/ ţiganilor în Europa începe cu secolul XI, în documente în limba greacă ei fiind numiţi « atsiganoi », adică « de neatins » – referire la casta indiană de care aparţineau. Au sosit în Europa fie prin Nordul Africii şi apoi Spania (cunoscuţi apoi sub apelaţia « gitanes »), fie prin Turcia şi apoi Balcani (numiţi « ţigani »). Pe teritoriul de astăzi al României slaba centralizare din voievodate şi principate în Sud şi ulterior politicile de sedentarizare puternică în timpul imperiului austro-ungar au făcut ca o mare parte a populaţiei să se stabilească aici. La aceasta se adaugă şi sclavia – lucru ce pare a fi uitat în discursul public în România. Întrebarea mi se pare că pleacă de la premize paternaliste. Chestiunea nu este aceea de apartenenţă ci de funcţionare într-un cadru socio-economic dat. Istoric, rromii au fost nomazi. Sedentarizarea lor a ţinut de condiţii istorice specifice – sclavagism, apoi statul naţiune. Odată cu porozitatea graniţelor şi cu eliberarea individului de constrângerile statale este de aşteptat ca mulţi dintre cei cu o tradiţie nomadică să şi-o reia (nu toţi). Pe de altă parte, premisele economiei politice actuale sunt acelea ale sedentarismului – cetăţenia şi drepturile ce decurg din ea sunt bazate pe principii ale “stabilităţii” teritoriale. Toată dezbaterea din jurul rromilor de astăzi din Franţa ne vorbeşte de fapt, poate, despre o criză a Republicii a V-a, ale cărei principii vor trebui curând revizuite, pe fondul unei repoziţionări şi reinterpretări a conceptului de “cetăţean” impuse de ceva vreme de Uniunea Europeană.
