Shadow

Femei rome care au învins stereotipurile și au reușit în viață

femei-romeClaudia Bulata, contabil: „Sunt mândră că sunt romă, pentru că sunt o romă deşteaptă!”
Claudia Bulata este contabilă la o fabrică de mobilă, locuieşte în Mizil şi încearcă, pe cât îi stă în putinţă, să ajute femeile rome din comunitatea sa, convingându-le să se orienteze către şcoală sau către o specializare pentru a găsi un loc de muncă. Este una dintre femeile care constituie un model pentru tinerele rome. Participă la cursurile de management participativ şi mobilizator derulate de Agenţia Împreună, în cadrul proiectului „Împuternicirea femeilor rome pe piaţa muncii”. Consideră că educaţia şi comunicarea sunt modalităţile prin care pot fi schimbate percepţiile majoritarilor în ceea ce priveşte persoanele de etnie romă. Foarte puţini bărbaţi lucrează la noi în comunitate. Majoritatea trăiesc din ajutor social. Femeile muncesc, duc gospodăria, au grijă de copiii care merg la şcoală, se duc la şedinţele cu parinții, unde sunt discriminate de celelalte femei, deşi, în multe cazuri, copiii romi învaţă mai bine decât ceilalţi. Însă pentru că nu au condiţiile necesare, nu pot merge mai departe.
Femeile rome îşi pot găsi un job, dar este foarte greu. Dacă pare a fi romă, femeii i se spune că va fi sunată, dar acest lucru nu se întâmplă. De cele mai multe ori, femeile sunt angajate la munca de jos. Iar când îşi găsesc, sunt discriminate de români. Sunt nevoite să suporte jigniri, spre exemplu: Uite ţiganca, poate iau vreun microb! Au percepţii greşite, deşi de multe ori, cele care au un job pot fi mai curate decât românii. Am terminat în 1986 un liceu de profil economic, specializarea contabilitate. Am fost nevoită să stau în spital în perioada examenelor la facultate. Am încercat să dau examen, din spital, dar nu am reuşit. Am fost a şasea respinsă. Nu aveam nici pregătire suplimentară. Cu toate acestea, am fost foarte dezamăgită şi nu am mai încercat anul următor, pentru că mă temeam de o dezamăgire mai mare. Iar în anul următor, mama mea a murit şi a fost o perioadă grea pentru mine. După, am renunţat la idee şi am căutat un loc de muncă. Am fost repartizată la o societate agricolă, unde lucram ca şi contabil. Din 1997 lucrez la o fabrică de mobilă, în contabilitate. De multe ori mă deranjează că sunt denigraţi romii. Uneori au dreptate, dar de multe ori nu. Nu îşi pun problema că romii vor să muncească, dar nu au locuri de muncă.  În acest context, este foarte greu pentru o femeie romă să îşi găsească un loc de muncă. Şi acum, chiar dacă avem o pregătire, nu suntem siguri de locul de muncă. Vrem să trăim decent, dar este criză. Ni se spune că dacă nu ne convine să plecăm. Femeia romă nu trebuie să se ruşineze de etnia ei niciodată. Eu merg cu fruntea sus, am recunoscut că sunt roma şi sunt mândră de lucrul acesta. Fără să ştiu, probabil am fost discriminată de multe ori, dar în mod direct mai puţin. De multe ori, dacă am avut curaj şi dreptate, au fost voci care au spus: Ce, face ţiganca legea? Eu am fost deschisă şi cu cei care poate m-au vorbit în absenţă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *