Muzica şi dansurile lor, aproape necunoscute în România, aduc mii de oameni în săli de spectacol din marile capitale ale lumii. Au jucat în două filme, iar olandezii organizează special excursii pentru grupuri în România, pentru a-i descoperi pe ei, muzica şi dansurile lor. Pe-o uliţă îngustă, neasfaltată, din Ceuas, sat din judeţul Mureş, aflat la aproximativ 35 de kilometri de graniţa cu Sibiul, o fetiţă cu bucle aurii, cârlionţate, zâmbeşte unui început de zi plin de lumină. O cheamă Melody, are 5 ani şi poartă un nume englezesc primit pentru a spune scurt, cu dragoste, povestea vieţii familiei ei. Szaszcsavas Band, romii care au pornit din ţigănie, cu viorile, dansul şi sufletul, şi au cucerit lumea. Csangalo şi braciul fermecat 6 ani avea bătrânul lăutar când tatăl său i-a pus prima dată vioara în mână. Îl cheamă Francisc, dar toată lumea îl cunoaşte drept Csangalo, cel care mânuieşte ca nimeni altul arcuşul pe braci, un fel de vioară, dar mai mare. Cântecul, dansul şi dragostea de voie bună au o poveste veche de sute de ani. „E din moşi-strămoşi, familia mea e bătrână şi părinţii mei toţi muzicanţi vestiţi au fost, bunicul meu, fraţii mei. Pe mine m-a pus bătrânul la 6 ani, la 8 ani m-a dus cu el la cântări, punea haina pe o bancă, mă culcam, mă trezeam şi iar cântam. Mergeam prin zonă, în apropiere, 20, 30, 40 de kilometri de aici, prin sate, la nunţi, la botezuri, la feciori care plecau în armată, la baluri. La 9 ani m-a dus la nuntă, am cântat, şi de atunci am avut pita în mână”, povesteşte bătrânul, zâmbind. Până la Revoluţie n-au ieşit din ţară. Imediat după, în 1990, cineva i-a înregistrat la căminul cultural din sat, la o clacă. A dus înregistrarea în Ungaria şi s-au trezit cu un impresar la poartă. De aici, a început o poveste pentru mulţi, poate, incredibilă. „De acolo au început turnee, concerte, peste tot, Ungaria, Elveţia, Germania, America, Germania, Japonia, Mexic, Londra, Australia, Portugalia, Paris foarte des, Lyon, California, New York, Olanda, Serbia, Polonia, China, Belgia.
