Termenul rromi a fost avansat pentru prima dată de către regele Cioabă la primul congres ţigănesc ce a avut loc la Londra în 1971, dar a fost oficializat cu sprijinul conducătorilor politici români de după 1990 (prietenii ştiu de ce!!) şi devine obligatoriu prin semnătura ministrului de externe Petre Roman.
Doamne, ţi se umflă pieptul de mândrie (patriotică, era să zic!), când auzi cum un stadion întreg (fie el din Franţa sau Italia) îi aclamă pe românii din teren, din sute/mii de piepturi, cu toată tăria: Ţi-ga-nii, ţi-ga-nii!!, în condiţiile în care tot ei, occidentalii, în spaţiul cotidian, îi consideră rromi, romi, români, ce să mai discutăm, pe aceia care se ocupă cu cerşitul (metodic şi eficient), cu înşelătoria (rudimentară), asediind capitalele europene cu tenacitate şi lăsând întotdeauna amprente ce sensibilizează opinia publică prea puţin dispusă să se informeze de la sursă, să analizeze cumpănit faptele şi să se concentreze, cât de cât, la nuanţe!
