Transilvania i-a fascinat pe jurnaliştii din Statele Unite şi Marea Britanie cu mult înainte ca povestea contelului Dracula să fie cunoscută lumii. Marile ziare occidentale din secolul XIX prezentau Transilvania ca un loc atrăgător şi misterios, populat de oameni simpli, dar mândri că sunt urmaşii dacilor şi ai romanilor, dar şi de o comunitate pestriţă, vizibilă prin modul sălbatic de viaţă, de neînţeles pentru străini.La mijlocul secolului al nouăsprezecelea în Transilvania trăiau peste 100.000 de ţigani, potrivit marilor ziare din Statele Unite ale Americii şi din Anglia, care şi-au trimis jurnaliştii să călătorească în acest ţinut. Zeci de reportaje publicate în acea vreme despre Transilvania dezvăluiau cititorilor din lumea occidentală un loc impresionant prin bogăţia sa, locuit de o populaţie majoritară de români (valahi), oameni simpli şi săraci, dar mândri că sunt descendenţi ai dacilor şi ai romanilor, superstiţioşi, politicoşi cu străinii, ignoranţi faţă de autoritatea statului şi încrezători în preoţii din fruntea comunităţilor în care trăiau. „Aceşti oameni neînţeleşi, din care unul din o sută cunoaşte carte, au propriile idei despre măreţia naţiei lor şi de gloria trecutului lor, pentru care nu o dată şi-ar fi dat vieţile”, relata corespondentul The New York Times, într-un reportaj despre Transilvania, publicat în 28 septembrie 1884. „Aici este acel negricios, viclean „Zigeune” (ţigan), urmărindu-te cu atenţie, cu ochii săi negri, lucioşi. Aici este ţăranul transilvănean dur, brunet, mustăcios, cu chipul umbrit de pălăria ponosită de paie. Aici este, înalt, musculos, cu obrazul măsliniu, cu părul deschis, şi privirea voioasă, recrutul austriac. Dar, mai presus de toţi aceştia, este valahul, pe jumătate sălbatic, cu pantalonii săi albi, îndesaţi în opinci, cu un brâu de lână larg şi greu”, completa autorul reportajului din The New York Times
