Mama lor a plecat in Franta, scrie France24, cu convingerea ca cersetoria pe strazile din Paris ii va aduce o viata mai buna. In urma cu cateva luni, tatal lor a murit intr-un accident de masina si fetitele au ramas in grija bunicii. “Le place sa mearga la scoala. Problema este cand se intorc, la pranz, nu am cu ce sa le hranesc…” spune batrana.
Alina si Nina au inteles ca singura sansa de a evita viata mizerabila a parintilor lor este sa mearga la scoala. La fel cred si multi alti copii rromi.
La inceputul anilor 1990, dupa caderea regimului comunist, doar 100.000 de copii rromi mergeau la scoala in Romania. In opt ani, aceasta cifra s-a triplat si in pofida dificultatilor cotidiene pe care le intampina, sunt tot mai numerosi cei care se inscriu la scoala primara.
Nina si Alina depasesc obstacolele cotidiene cu curaj. Pe umerii lor, ca de altfel pe umerii tuturor copiilor rromi, sta iesirea in aceasta comunitate.
Asa isi incepe France24 reportajul despre rromii romani din Barbulesti, sub titlul “Rromii , la scoala educatiei”. Publicatia continua subliniind ca, in practica, pentru rromi, a merge la scoala este deseori inceputul unei noi serii de probleme pentru familie.
“Tigania” se profileaza la orizont de cum se iese de pe soseaua asfaltata din Barbulesti, sat situat la aproximativ 60 de kilometri de Bucuresti. “Tiganie”, scrie publicatia franceza, este numele ales de romani pentru a desemna periferia satelor, unde traiesc rromii, minoritatea cea mai discriminata din Romania. Micul drum care duce in inima acestui univers este in aceeasi stare ca la inceputul secolului XX – aici timpul pare ca s-a oprit.
Alina, de 9 ani si sora sa Nina, de 12 ani, se amuza prinzand rate in curtea micii lor case. Maine se intorc la scoala, si profita de ultimele ore de liniste. Dupa ce au fugarit ratele, fetele se aseaza la o masa improvizata pentru a scrie o scrisoare mamei lor. Alina se chinuie sa scrie cateva cuvinte si se mira: “Nu mai stiu sa scriu!, exclama fata. Inainte de vacanta de vara, puteam face litere frumoase in caiet, insa am uitat… “. Sora sa mai mare incepe scrisoarea adresata mamei: “Draga mea mama, maine incepe scoala. Mergem la scoala amandoua. Voi studia si voi deveni profesoara ca sa educ alti copii”.