Organizaţiile neguvernametale atrag atenţia că evacuările forţate nu rezolvă problema, dar marginalizează şi mai mult rromiişi spune Rodica de pe Craica. La 56 de ani, a venit la Bucureşti să le spună autorităţilor că ea nu vrea să plece din casa de la periferia oraşului Baia Mare.
“Dacă ar fi după alţii, nici viaţa nu ne-ar lăsa! Dar viaţa ne-o dat-o Dumnezeu!”, spune Rodica Marcovici.
Pe Craica, Rodica stă de 22 de ani. Sunt 14 oameni în casa ridicată pe terenul autorităţilor locale.
“Ştim că va veni ziua când vom fi aruncaţi. Şi atunci unde o să mergem?”, spune Rodica Marcovici.
E gândul tuturor celor 400 de familii care locuiesc acolo. Au refuzat să plece anul trecut, când peste o mie de rromi au fost evacuaţi şi mutaţi în clădirea fostei uzine chimice Cuprom.
“Au animale – au cai, au porci, au găini. Nu pot să-i ţin în oraş. Nu pot să-i ţin nici la un kilometru de oraş, pentru că vin oricum cu caii”, spune Cătălin Cherecheş, primarul oraşului Baia Mare.
Şi autorităţile de la Cluj-Napoca şi Piatra Neamţ încearcă de ani buni să evacueze rromii care au ocupat marginea oraşelor. Îi mută la kilometri distanţă de oraşe. Fără să ţină cont de nevoile şi drepturile lor, spun reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale. Sunt practic expulzaţi în afara oraşelor.
“Copiilor le este foarte greu să se ducă înapoi până în oraşe, la şcoala, deşi – cu greutate – tot o fac. Le este greu să acceseze servicii de sănătate sau locuri de muncă.”, a declarat Catrinel Motoc, organizator campanie.
Reprezentanţii Amnesty Internaţional spun că cer de 3 ani autorităţilor române modificarea legii, care ar trebui să interzică evacuarea forţată.
“Auzim în continuare scuze: lipsa de fonduri, procesul de descentralizare, responsabilitatea pasată de la o autoritate la alta.”, spune Jezerca Tigani, reprezentant Amnesty Internaţional.
