Desculţ şi dârdâind de frig, ieri în zori a trecut graniţa în România, direct peste câmp, cel de-al 100-lea ţigan sârb. A cerut pe loc azil şi a spus că îşi aşteaptă “la linişte” şi restul familiei. Alţi 22 de conaţionali fuseseră capturaţi în aceeaşi dimineaţă, în zona Otelec – Ionel. Dotaţi cu un microbuz şi o Dacie obosită cu care supraveghează 40 de kilometri de fâşie, poliţiştii de frontieră de la sectorul Cruceni, campionii absoluţi la prins migranţi sârbi, continuă numărătoarea. Noroiul i s-a sudat pe picioarele goale, iar frigul îi zguduie oasele. Un poliţist de frontieră se dezbracă şi îi pune pe umeri geaca sa verde fosforescent. Omul zâmbeşte timid, după care scoate buletinul sârbesc.
Câmpul de la marginea Otelecului a devenit şosea cu sens unic pentru ţiganii sârbi. Spre România. De aproape o săptămână, nu e noapte să nu se dea alarma la sectorul Poliţiei de Frontieră Cruceni, de la graniţa cu Serbia. “În primul grup erau opt.
De a doua zi au început să curgă grupuri-grupuri. Vin şi o iau spre noi, orientându-se după canalul Bega. Până acum eram cu ochii la noi, să nu fugă alţii spre sârbi. Dacă scăpa unul la ei, nu trecea de trei sate că-l înhăţau.
Acum stăm cu ochii invers. Dacă scapă în interior, e jale. Ţi-o iei la coaste de la şefi de nu te vezi”, povestea ieri noapte un agent, în timp ce mătura întunericul cu un binoclu cu infraroşu. “Când apar şi merg pe câmp, îi vezi ca pe nişte licurici agitaţi.
Când îşi dau seama că-s deja la noi, se liniştesc. Dacă-i somezi, stau imediat, cuminţi, pe loc”, explică omul cu binoclul. Ăsta e şi norocul poliţiştilor de frontieră: dacă sârbii ar lua-o la fugă în mai multe direcţii, ca să scape, ar fi mult mai greu.
Pentru toţi poliţiştii din sector, care are 40 de kilometri, sunt două maşini care merg – un microbuz şi o Dacie deşelată, care face pană când ţi-e lumea mai dragă. Pe hârtie, parcul auto e bogat cu vehicule de teren şi camioane.
În realitate, câteva ARO-uri puse pe butuci şi un schelet de camion. În timp ce poliţiştii de frontieră de pe fâşia cu Serbia, graniţă externă a Uniunii Europene, “ară” câmpurile cu pasul, câteva sute de kilometri mai încolo, la graniţa cu Ungaria, se lucrează cu jeep-uri rămase de pe vremurile de dinainte de integrare. Norocul cel mai mare sunt termoviziunea şi binoclurile cu infraroşu. Plus flerul. Situaţia se schimbă de la o zi la alta şi nu te poţi baza pe ce a fost ieri.
Toată noaptea, echipele de la Frontieră au “scanat” culoarul din zona Ionel-Otelec, linia de sosire a ţiganilor din satele Voivodinei, lansaţi în cursa spre România. Părea că s-a aşternut liniştea. Doar un iepure şi vreo patru vulpi au mai animat peisajul.
Spre dimineaţă, a început agitaţia. La patru şi-un pic, una dintre echipe a dat alarma. În apropierea gării din Ionel, după o casă, zece transfugi pândeau şoseaua aşteptând un autobuz. N-au mai apucat să facă nimic, că i-au încercuit poliţiştii.
