Da, e supărare mare, depresie şi toate cele, mai ales când te gândeşti ca statul a creat toate condiţiile pentru a
sprijini participarea egală a tuturor cetăţenilor la creşterea gradului de bunăstare a naţiunii. Dovada cea mai clară o reprezintă cei aproape patru milioane de romanii (indiferent de etnie) plecaţi afară să-şi trăiască şi/sau muncească anii rămaşi din viaţă, aşa cum nu ar fi reuşit niciodată aici. Şi numărul creşte în continuare. „Slaba participare pe piaţa muncii” a romilor tine vie dorinţa romanilor de a pleca în ţări mai „calde”, oare?E vina romilor că economia românească e pe butuci de vreo 20 de ani, ca fondul de pensii a fost jucat ca la barbut, că economia informală reprezintă singura opţiune de supravieţuire pentru prea mulţi, ca fiscalitatea din România nu e direct proporţională cu oportunităţile de care trebuie să beneficieze agenţii economici pentru a putea funcţiona şi, implicit, atrage forţa de muncăŞi mai vine una care iar mă face să cred că ministeriabilii n-au văzut romi decât la ştirile de la ora 5: „comportamente cu risc ridicat”Altfel, mă duce gândul la felul în care îi sancţionează C.N.C.D.-ul pe cei care afişează „Ne asumăm dreptul de a ne alege clienţii”, fără sa specifice criteriile pe baza cărora se face alegerea.Iar lipsa apei în mileniul 3 e precum tăunul de pe torţa.
Nu, nu e o glumă, din păcate. Astfel de lucruri s-au întâmplat şi nu doar o dată, din simplul motiv că acolo unde începe comunitatea de romi se termină un stat Tot acolo se termină şi interesul primarilor pentru romii care devin romanii o dată la patru ani, cam atunci când trebuie să voteze.În plus, după cum se pune problema, durere mai mare decât romii nu există pentru România.
