Cum eu sunt o persoană directă, care spune mereu lucrurilor pe nume, o să vă spun concluziile mele personale, despre noi. Pentru că sunt un om liber, detest ipocrizia nimic nu mă poate împiedica să fiu așa cum cred de cuviință și să fac ceea ce îmi doresc!
Suntem o minoritate națională (1990), popor tânăr chiar, dar să nu uităm că am fost sclavi. Deci suntem suferinzi din cauza lipsei de iubire si a urii rasiale (RASISMUL) astfel incât, am interiorizat totul în ce găsim la îndemână (alcool, droguri, prostituție, ”manelele e viața mea”etc.)
Suntem dispersati, avem de-a face cu un fenomen de segregare, excludere, marginalizare, aceea ghetoizare cum spune cineva.
3. Așteptăm prea mult de la statul român, (bani, eventual), uitând că trăim în criză economică, politici de integrare, ca pe un fel de ”mântuire mesianistică”,
Vrem prea mult de la sistemul educațional, care este în permanentă criză și nu realizăm că educația se pornește de acasă, totuși. Scoala pentru un copil rrom este o adevărată traumă, pentru că ne confruntăm toți cu rasismul (încă nestudiat in România), indiferent de câte coronițe ai. Diferența există, nu suntem superiori sau inferiori, suntem unici de fapt, ADN-ul o confirmă. . Suferim de o adevărată criză a elitelor culte rrome, modele referențiale pentru schimbarea de mentalități, mulți abandonăm (ne gagicanizăm), ne asimilăm culturii majoritare sau chiar europene, pentru a scăpa de ”stigmatul identitar” Disimularea tine de interesul nostru pentru obtinerea anumitor lucruri, de satisfacerea dorintelor. Ne deghizăm zilnic. Ne ascundem de toți dar in același timp ne ascundem si de noi.Toți avem măști absolut toți, chiar si eu! Se numește autoiluzionare, cred.. PURTĂM MĂȘTI DE TEAMĂ, DIN CAUZA CONFLICTELOR NOASTRE INTERIOARE! Ba da, dacă vom continua să ne tot mințim singuri!
Ne este teamă de propria noastră slăbiciune, de fapt, acesta este motivul
