Xenofobia va fi una din ideologiile acestui secol. Ea niciodată nu dispare definitiv din mentalul oamenilor, ci doar poate intra într-o amorţire temporară. Crizele demografice şi socio-economice o reanimează cu uşurinţă şi o fac foarte populară. Anume asemenea fenomene se produc în prezent în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în Rusia, pe continentul american, în Europa. Xenofobia ar putea dinamita însăşi temelia Uniunii Europene. Despre resentimentele identitare din ţările europene şi consecinţele acestora am scris în articolul „Profeţiile autolichidării UE”, precum şi în alte câteva postări. În ele am abordat problema migraţiei musulmane, care trezeşte reacţii xenofobe în rândul europenilor nativi. Dar există şi un alt palier de manifestare a xenofobiei – în raport cu cetăţenii europeni din Europa de Est, mai ales în raport cu comunitatea romă din aceste ţări.
Cu privire la ţările din Europa de Sud-Est (ţările din Balcani, Grecia, Bulgaria, România) şi percepţia lor în Europa Centrală sunt câteva lucruri de menţionat. Mai întâi de toate, ţările din Europa de Sud-Est nu au deocamdată capacitatea instituţională şi economică suficientă pentru a se integra calitativ în structurile UE. S-a văzut aceasta şi în contextul crizei din Zona Euro în 2014. Dimpotrivă, procesele de integrare au cauzat un şir de efecte adverse, de ordin socio-economic, care au dus la creşterea nemulţumirilor şi la revolte ale populaţiei din aceste ţări[i]. În al doilea rând, europenii din partea Occidentală a continentului sunt reticenţi faţă de unitatea culturală şi identitară cu europenii din Sud-Est. Această atitudine reticentă a demonstrat-o din plin declaraţia insolentă a lui Robert van Lanschot,un fost diplomat olandez care în februarie 2012rostise următoarele: „Poporul balcanic?… Aceştia nu sunt oameni albi!“. În opinia lui Lanschot, popoarele din Kosovo, Macedonia, Albania, Republica Moldova şi Muntenegru, precum şi unele componente din Serbia, Bosnia, Bulgaria şi Grecia, nu sunt europeni veritabili, ci reprezintă un grup cultural mai apropiat de Turcia decât de Europa. De aceea, expansiunea acestor populaţii spre UE trebuie oprită[ii]. Deşi diplomatul olandez face figură aparte faţă de oficialii UE (care s-au grăbit să se disocieze de declaraţia acestuia), replica lui pare să reflecte totuşi percepţiile unor largi categorii de vest-europeni în raport cu est-europenii.