Vestitele salbe ţigăneşti au origini româneşti, spun reprezentanţii romilor, însă în jurul lor au ajuns să se construiască, în timp, adevărate poveşti de viaţă. Fetele de măritat, de exemplu, pot intra într-o familie bună doar dacă au o salbă corespunzătoare. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Rasa Bulldog Englez: temperamentul câinilor şi preţul unui exemplar Construcţia unei sere pentru legume Mituri despre numărul 666 Obiceiul salbelor este împrumutat de romi de la români, însă a devenit în timp unul dintre simbolurile etniei. „E un obicei pe care romii l-au împrumutat din zona Banatului, de la românii bănăţeni. E o soluţie pe care au adoptat-o pentru că, fiind nomazi, aveau nevoie să-şi investească banii în ceva de valoare, însă nu puteau investi în lucruri care să fie greu sau imposibil de transportat”, povesteşte Dorin Cioabă, regele internaţional al romilor. A fost doar începutul pentru obiectul de podoabă care a devenit o adevărată marcă a comunităţii. Şi astăzi, aurul este principala avuţie a romilor, şi se consideră că eşti bogat în funcţie de aurul pe care îl deţii, nu de celelalte proprietăţi sau obiecte chiar dacă acestea, de multe ori, depăşesc aurul ca valoare. De la primele salbe, ale nomazilor, lăsate moştenire, a apărut salba pentru fetele de măritat, la început formată dintr-un singur bănuţ şi apoi din tot mai mulţi. În zilele noastre, s-a ajuns până la a se negocia numărul bănuţilor din salbă, pentru ca o fată să ajungă într-o familie cât mai înstărită. Pentru a fi considerată „din familie bună”, salba fetei trebuie să aibă cel puţin 30 de bănuţi de aur. Există atât salbe „de zi”, cu 3-5 monede, cât şi salbe „de ocazie”, cu bănuţi mai mulţi, iar fetele le mai poartă şi împletite în păr.
