Ma uitam in piata dupa struguri frumosi, sa cumpar pentru fetita mea de 5 ani. Si negri si albi… vitamine curate, ma gandeam. Lumea se agita in jur, cativa tineri strangeau semnaturi pentru nu-stiu-care candidat la Presedintie. Semaforul palpaia, claxoanele urlau, vantul rece de seara parca ma indemna sa ma grabesc spre casa.
Deodata, lumea in care existam- cu tot cu civilizatia orasului in care m-am nascut si traiesc de peste 37 de ani – s-a cascat precum un cosmar urat si duhnitor… Pe trotuar, langa mine, o fetita de 3 ani plangea sfasietor, plina de murdarie pe fata, pe ochi, pe talpile desculte asezate pe asfaltul racit de vremea lui octombrie. Oamenii treceau pe langa ea fara sa o vada, nemiscati de plansetul ei, de manutele stranse neputincios, de boala asmutita la picioarele ei invinetite de frig. Daca era un copil oarecare, cred ca starnea reactia celor din jur, provocand mila. Dar fetita de care vorbesc eu era o fetita de etnie rroma. O tigancusa, daca vreti… De fapt, era – si este – doar un copil venit pe lume in saracie si durere, in zodia condamnarii la tragedie
