Cu siguranţă i-aţi văzut când aţi trecut prin zona industrială, în locuinţe improvizate din cartoane sau direct pe iarbă în apropierea liniei de cale ferată. Sunt romii nomazi care-şi duc traiul la marginea societăţii. Modul lor de viaţă a fost surprins într-un mini-documentar de câteva minute, realizat de un bistriţean.
Un reportaj de doar câteva minute scoate în evidenţă modul de viaţă al romilor nomazi, care nu cunosc cuvântul „acasă”, adesea nu se pot bucura de un acoperiş deasupra capului, iar siguranţa financiară este doar un vis frumos, la care nu mai speră. Deşi mini-documentarul numit „Oraşul Nevăzut” realizat de bistriţeanul Andrei Vrăsmaş, un student de la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, nu dezvăluie informaţii despre provenienţa acestor nomazi, numele lor sau vârsta, filmuleţul reuşeşte să surprindă obiceiurile lor, dar şi traiul greu şi neajunsurile mai mult decât evidente. Surprinde, de asemenea, fârmituri din cultura romilor, care nu ezită să cânte muzică tradiţională şi să-şi investească întreaga energie într-un dans ţigănesc electrizant.Veselia pe care o afişează atunci când dansează parcă este în contrast cu sărăcia lucie în care-şi duc traiul. Locuiesc în apropiere de Gara Bistriţa, chiar pe iarba de lângă linia ferată sau în colibe improvizate din cartoane, asta deşi unii dintre ei au copii sugari. Întreaga avuţie este înghesuită în câteva plase de rafie, folosite adesea şi pe post de fotoliu de către ţigăncuşele care nu se sfiesc să-şi alăpteze pruncii în văzul tuturor. Copii poartă păpuci „salvaţi” de la o ghenă din Franţa Aflăm totuşi că nu doar Gara Bistriţa găzduieşte acest grup de nomazi format din adulţi şi copii care străbat întreaga ţară, în încercarea de a-şi face un rost. Vând perdele, covoare, oale şi cuţite pentru a face rost de câţiva lei, însă nu sunt străini nici de ţări civilizate precum Franţa, pe care le-au bătut în lung şi-n lat, scopul fiind acelaşi: să facă rost de ceva de mâncare.
