20 februarie 1856: „O zi de solemnitate publică se va hotărâ în care să se celebreze pe fiecare an în eternitate acest act al desfiinţării sclaviei din Prinţipat. În această zi se va face slujbă mare în toate bisericile şi se vor citi numele tuturor acelor binefăcători care vor fi dăruit liberarea sclavilor”Pomelnic dictat, din ceruri, de mama mea, pentru cei morţi şi cei vii, la celebrarea a 157 de ani de la Legiuirea pentru emancipaţia tuturor ţiganilor din Principatul Românesc, adoptată de domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey şi Divanul Ţarii Românesti: {C}1. {C}MULŢUMIM Sfintei Fecioare Maria, născătoare de Dumnezeu, pentru că de la ea am învăţat cum dragostea de mamă înseamnă suferinţă, dar şi împlinire; {C}2. MULŢUMIM patroanei Europei, Sfintei Teresa Benedicta (Edith Stein), cea martirizată în lagărele morţii de la Auschwitz, pentru că a pus mai presus de salvarea propriei vieţi iubirea de aproape, indiferent de originea etnică sau religioasă; {C}3. {C}MULŢUMIM Cuvioasei Atanasia Egumena din Egina pentru că ne-a îngrijit strămoşii şi i-a povăţuit cu dragoste, când toti îi urau de moarte, pilda ei caritabilă ne va fi mereu o ţintă a vieţii; {C}4. {C}MULŢUMIM strămoaşei noastre persane Rabia al-Adawiyya, care mergea pe drumuri cu foc şi apă, ca să stingă Iadul şi Raiul, pentru ca să nu ne gândim decât la iubirea de Dumnezeu şi de oameni;
