
Măăăăăi, și iar măi, măi, măi
Sunt băiat de om sărac
Port haine de căpătat
Iubesc și eu, că mi-e drag
Merg pe drum, mă țin de gard
Mai ales logica versurilor îmi scapă: de ce se referă la haine, indiferent de care, dacă copilul e gol pușcă? Și de ce cântă bâtrânul asta, care e legăturaMișcarea rromă e ca Fabrica de biciclete Cugir, care zicea biciclete, dar făcea pistoale, zicem “națiune rromă“ (ca structurare a unor identități politice sau sociale), dar facem “mainstreaming“ (ca auto-asimilare). E cam schizofren, bogații vorbesc despre sărăcie, iar săracii despre îmbogățire, proștii în prostia lor chiar se consideră deștepți, iar deștepții chiar sunt proști.?Merg pe drum, mă țin de gard“ e adăugat de mine, pentru a amplifica absurdul strofei. În caz că vi se pare absurdă.