E duminică dimineață și afară sunt vreo 10 grade. E soare, dar totuși frig. În fața mea, plin de oameni. Oameni ce merg în același sens cu mine, alții ce se întorc și alții ce vând vechituri pe trotuar. Abia mă pot mișca, iar o țigancă cu fusta lungă și colorată nu-mi mai dă pace cu un parfum fake pe care vrea să mi-l dea cu 20 de lei, bani cu care să-și ia o „cafă”, zice ea. Mă gândesc oare ce cafea mai bea și asta de costă atât de mult și merg mai departe fără să-i zic nimic. Mai fac câțiva pași. În fața mea, un bărbat înfofolit stă cu un bilet în mână. Îi dau cinci lei, iau biletul și trec de poarta albastră. Sunt în piața de vechituri. Sunt în Piața Flavia.Un amalgam de culori și oameni mă lovește. Doamne înalte, aranjate și pe tocuri, în mâini cu genți pe care e clar că au dat mulți bani, dar și doamne simple, în adidași și trening. Copii și adolescenți. Bărbați cu ceafa lată ce numai ce s-au întors de la sală, sau moșnegi ce au venit să mai alunge plictiseala de zi cu zi. Români și țigani. Aici e locul în care diferențele nu există, locul în care rasismul și-a pierdut demult valoarea. Vorbesc de parcă se cunosc de o viața, negociază și cumpăra unul de la altul. Ce? Ei bine, orice. De la haine second-hand sau noi, încălțăminte, electronice electrocasnice, oale și farfurii, biciclete, produse cosmetice sau alimente. Aici e loc pentru toate sub soare.Sărăcia răscolită până la beton
Unii comercianți au plătit 10 lei pe metrul de masă, să stea mai confortabil și să-și poate expune mai vizibil marfa. Alții, mai săraci sau poate doar mai zgârciți și-au întins produsele pe jos și așteaptă ca cei ce au venit să ia pulsul pieței să se aplece și să caute printre vechiturile expuse. „Răscoliți până la beton, nu ne deranjează!”, țipă cât îl țin plămânii un țigan ce vede doi tineri interesați de cablurile și chichițele ce le-a expus pe o bucată de nailon. Alții, mai moderni, au expus direct pe mașinile proprii. Le-au umplut de teneși, adidași și haine destul de scumpe față de media pieței, dar mult mai calitative, spun ei.
„Haideți la Iulius Mall în aer liber”, se aude înfundat dintr-o parte a pieței. Doamne, oamenii aștia chiar sunt creativi. Și-au făcut sloganuri și știu cum să-și atragă cumpărători. Le fac complimente doamnelor, pe domni îi duc cu vorba, fac reduceri și în final ajung să vândă câte ceva din toate pe care le-au adus. Majoritate covârșitoare vinde haine second-hand. Nu sunt doar țigani cei ce se ocupă de asta, deși ei sunt clar în majoritate. Ei sunt și cei de la care oamenii preferă să cumpere, lăsând prețurile destul de joase. În fond, lor nu le pasă. Au cumpărat marfa în saci, fără să știe ce e acolo, iar acum o dau la bucată. Oricum câștigă la preț.
