Atunci când eşti prost (educat) şi ajungi întâmplător în Parlamentul României, pentru că, cel mai probabil, ţi-ai cumpărat locul, dar afacerea nu a mers nici măcar la nivelul investiţiei, ce faci? Un partid. Şi dacă, nefiind conectat la niciun fel de resursă, căci eşti prost (afacerist) şi toată lumea te ignoră, ce faci?
Te uiţi la cei care au avut succes în politica mioritică. Şi îţi dai seama că nu poţi fi nici Iliescu (prea de stânga), nici Năstase nici Băsescu prea hăhăit nici Constantinescu (prea…), poate Vadim! Da, Vadim Tudor a lăsat, de când s-a apuncat de mondenităţi, un loc liber, îngust, dar adânc, în politica noastră. Extrema dreaptă cancanistică, naţionalismul şovin spumegător, xenofobia şi ura drept crez călăuzitor nu mai sunt atât de prezente în discursul principalelor partide din România. Dar nu te opreşti, mai tragi o coloană în tabel şi gândeşti (scuzaţi, eufemismul): ungurii vor Ardealul; ţiganii sunt confundaţii cu românii, că vor să li se spună şi li se spune romi; homosexualii… hmmm; clasa politică actuală şi justiţia – corupţie generalizată; evreii – aici e complicat, nu prea mai avem în România, dar au împânzit lumea şi trag sforile. Aşa că lansezi pe rând subiectele, foloseşti mediul on-line (doar ai remarcat până şi tu ce impact a avut neamţul de Iohannis), speri să te bage în seamă vreo 2-3 televiziuni, speculezi prilejul şi gata! Eşti pregătit să câştigi încă un mandat, cu speranţa că-ţi vei recupera banii investiţi de pomană în mandatul curent.
. Acest material reprezintă o proiecţie personală a modului în care subiecte irelevente pentru dezvoltarea socială, economică şi culturală a României ajung pe agenda publică. Tehnicile de manipulare emoţională, prin deturanarea de la problemele reale ale României, trebuie identificate şi sancţionate de către orice cetăţean responsabil.
Domnul Deputat Bogdan Diaconu nu este subiectul acestui material; dumnealui nu poate fi prost, întrucât prostia, mai mult chiar decât deşteptăciunea, este relativă
