În Moldova, o persoană care are culoarea pielii diferită de cea a majorității populației este discriminată mai des. Deşi reprezentanții mai multor minorităţi naţionale spun că sunt discriminați din cauza etniei sau rasei, autorităţile de Chişinău susţin că astfel de situații se înregistrează foarte rar. Cazurile de acest fel aproape că nu ajung în instanțe, iar dacă şi sunt deschise dosare, de multe ori ele sunt clasate din lipsă de probe, relatează Centrul de Investgații Jurnalistice.
Fără martori și fără avocat
Elena, o femeie romă dintr-un sat din nordul republicii, sparge stereotipurile destul de răspândite în societate legate de conaționalii săi. Ea a absolvit facultatea de drept a Universităţii „A.Russo” din Bălţi și este angajată într-o structură de stat. De când se ține minte, s-a jenat să își recunoască proveniența etnică, mai ales că are tenul de culoare foarte deschisă. Nu a știut ce înseamnă stigma sau discriminarea, până a ajunge cu copilul în spital. Într-o zi, a intrat împreună cu soțul în cantina spitalului să cumpere nişte plăcinte. Vînzătoarea, soția directorului adjunct al spitalului, le-a spus tare și răspicat că nu deserveşte romi. „Ni s-a spus că suntem niște paraziți și că nu știm să facem nimic altceva decât să amăgim lumea”, spune Elena. Venit la chemarea soției, directorul adjunct al spitalului le-a cerut celor doi să părăsească imediat încăperea.
Elena spune că deși în cantină mai erau oameni, nimeni nu a încercat să intervină. Mai mult, nimeni dintre persoanele care au urmărit scandalul nu a acceptat să vină ca martor în procesul de judecată, inițiat în baza plângerii depuse de familia Elenei.
Ceea ce a urmat a fost și mai dramatic. Niciun avocat care activează în raion nu a acceptat să o reprezinte în instanța de judecată. „Am mers la cinci avocaţi, le-am povestit ce ni s-a întâmplat, dar toţi ne-au refuzat deși eram gata să le plătesc onorariul care ni l-ar fi cerut”, spune femeia.
