Shadow

Hanklich/Hencleş, lichiul saşilor

image_xHanklich-ul, căruia românii i-au spus „hencleş” sau „lichii” este un desert din ingrediente simple, cu gust bun, de plăcintă bătrânească. De savurat la cafea ori de dat nepoţilor să ducă la oraş, hecleşul nu lipseşte de pe masă, mai ales în zi de sărbătoare. Şi fiindcă la sate reţetele circulau între gospodine, el a intrat şi în reţetarul vecinelor românce, deşi astăzi se mai pregăteşte numai în casele bunicilor sau în comunităţile unde au trăit saşi.
Hencleşul se face din ingrediente la îndemâna oricărei gospodine: făină, drojdie, muuuulte ouă, zahăr, lapte, unsoare, sare. Recunosc, eu nu am folosit unsoare şi am adaptat puţin reţeta la mijloacele de astăzi, însă aveţi mai jos şi reţeta tradiţională săsească, din vechea carte de bucate a Marthei Liess.

Aluatul:
2 plicuri de drojdie uscată (sau 1 cub de drojdie proaspătă)
aprox 700 g făină
100 g zahăr
2 ouă
1 cană de lapte
50 ml ulei
un vârf de cuţit de sare
puţină esenţă sau coaja rasă de lămâie
Deasupra vin:
10 gălbenuşuri de ouă (cu albuşurile puteţi face altceva, de exemplu spumă de căpşuni
500 gr smântână dulce, grasă
esenţă de vanilie sau zahăr vanilat, după gust
*se poate pune şi brânză dulce de vaci (Topfen, Quark), după cum există reţete de hencleş şi cu griş.
Se dizolvă drojdia în lapte, se pune sarea şi puţin zahăr şi se lasă deoparte cam o jumătate de oră. Separat, se amestecă făina, restul de zahăr, se adaugă laptele cu drojdia dizolvată, uleiul, esenţa sau coaja de lămâie. Se frământă toate, până aluatul este elastic şi nu se prinde de mâini.
Se lasă apoi să „hodinească” cam o oră.
Între timp am pregătit compozitia de deasupra:
Se bat gălbenuşurile spumă, se adaugă zahărul vanilat sau esenţa şi smântâna. Se amestecă până la omogenizare. Se întinde apoi aluatul în foi subţiri, care se împătură şi iar se întind, de câteva ori, ca să fie blatul vârtos şi pufos. Se pune în tavă, se înţeapă cu furculiţa din loc în loc, şi se întinde compoziţia cu ouă. Se dă la cuptor, la foc potrivit, cam 30 de minute la 200 de grade.
Se serveşte cald, tăiat triunghiuri ca de pizza, cu zahăr pudră din belşug (eventual şi stafide).
De fiecare dată când fac hencleş, tata, sasul meu riguros, îmi spune că pot eu face în cuptorul aragazului, dar nu va fi în veci ca în cuptorul cu lemne. În copilăria lui, bunica făcea hencleşul în foi rotunde, cât lopata cu care le dădea la cuptor şi le cocea odată cu pâinea.
S-aveţi poftă bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *