EXISTĂ O LIMITĂ ÎN TOATE!
Copiii! Flori ale pământului ce nu au preţ şi nu cunosc ofilirea.
Copiii! Noroc în casă şi liant pentru familie, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
Copiii! Duşmanii nefericirii şi ai sărăciei.
Pierzi ceva, te jigneşte cineva, vii acasă şi-ţi arunci ochii pe copii şi totul îţi trece. Te cerţi cu soţia. Pleacă, şi-ţi lasă copilul şi parcă-ţi ţine loc de ea, parcă te unge pe suflet. Şi dacă uneori nu ai pâine destulă sau a mai rămas o bucăţică de carne, o aşezi lui în farfurie şi parcă te saturi tu. Doamne! Şi ce mândru te simţi, cum ţi se umple sufletul cu aer curat când auzi spunându-se: Ce seamănă cu tatăl său! Chiar dacă face o prostie…
Am fost în urmă cu doi ani într-o casă de copii din Bărăgan. Venisem pentru a întâlni un vechi prieten ce preda acolo. Eram bucuros, fe...