CÂNTECELE LĂUTARILOR ROMI- ROMÂNI, REVOLTE SOCIALE PERMANENTE ÎN ANII DICTATURII

lautariÎntr-o perioadă în care inclusiv căsătoria este cenzurată, iar pe râs se fixase impozit, cântecele romilor români au fost printre puţinele creaţii populare ce au rezistat aici, în ţară, în anii dictaturii.
De ce? Cum?
Câte întrebări la care răspunsul poartă în el ceva tragi-comic.
Aşa cum românii au avut doina ca modalitate de luptă socială în secolele trecute, aşa au avut romii români cântecul de of şi jale.
A existat şi există, din păcate, în gândirea unor oameni faptul că lăutarii romi români să fie ironizaţi. Această situaţie a făcut ca lăutarii să se răzbune în cântec pe tot ce îi umilea.
De la răzbunări simple până la adevărate blesteme la adresa măsurilor de teroare ceauşistă, cântecele s-au constituit în adevărate mitinguri spirituale.
Lăutarii romi români, în aparenţă ridicoli şi inofensivi, au fost de fapt nişte oameni abili, curajoşi, demni de originea nobilă a romilor. Ei au criticat tot ce a fost nedrept. Nomenclatura amatoare de licoarea lui Bachus (molan) şi de muzică lăutărească îi considerau pe lăutari „arlechini“. De fapt – nomenclatura, aceşti „meseni de la pomana comunistă“ au fost cei care erau în postură ridicolă. Lăutarii au ştiut ca în cântecele lor să se distreze inclusiv pe seama „pingiului“. În cadrul acestei prime apariţii ne vom referi la problema agrară, la acele faimoase „globale“. Lua ţăranul român în acord global anumite suprafeţe cu porumb, îl săpa, îl prăşea, îl uda, îl culegea, transporta ciocanii şi porumbul la bazele de recepţie.
Pentru aceasta primea un procent mult mai mic decât cel prevăzut în contract şi, de asemenea, şi acest „puţin“ îl primea la o dată târzie.
Toată această farsă urâtă cu implicaţiile sale, această revoltătoare nedreptate ce i se făcea celui ce lucrase globalul a fost pusă în cântec.
Cât de semnificative sunt versurile acestor rapsozi populari:
„Hai global, global, global
Ai băgat lumea-n spital
C-am băgat porumb în sân
Şi-am prins boală la plămân“.
Aceste versuri naive stârneau râsul mesenilor de la „pomana comunistă“ erau, în fapt, alinări pentru cei ce erau victime ale nedreptăţilor din agricultură; erau nunţi unde cântau romii români şi aceste cântece erau ca o sărbătoare a tristeţii.
Nunţile oamenilor din popor, ale celor buni şi drepţi, erau un loc unde lăutarii respectau pe meseni.

Leave a Reply

Your email address will not be published.