La a treia generatie de fierari, din Bojica Hârlaului, FERARU ROBERT, a ramas printre putin fierari-potcovari ai Hârlăului.
Peste drum de vechiul cimitir evreiesc, intre soseaua spre Pârcovaci si valea Bahluiului, o familie de rromi, isi duce viata modesta, facând ce a invatat de la tata si bunic, fierarie-potcovarie.
Feraria este modesta, are o mica vatra si forja, o nicovala, uneltele necesare potcovitului: cutitoaie pentru toaletarea copitei calului, raspa, ciocan, clesti, potcoave pe masura, caiele.
Cu clestele de foc si chiar cu iuteala focului, la aproape 1.000 de grade, Robert rasuceste potcoava din vatra de langa nicovala. De acolo trebuie sa iasa o potcoava buna, ca de aia isi aduc oamenii caii la el la potcovit, ca alt meserias cum e Robert mai gasesti la kilometri distanta de aici, in Pârcovaci, sau in celalat capat al orasului Hârlau. Ca si incalțamintea pentru oameni, potcoava trebuie sa fie uniforma, pe masura, ca altfel calul schioapata in timp, si proprietarii cailor, chiar daca nu fac scandal, nu vor mai veni cu calul la potcovit si nu vor mai veni nici altii!
Robert “incalta” caii din Bojica si Pârcovaci, de peste apa Bahluilui, din Zagavia si chiar si de mai departe, fiind cunoscut de proprietarii de cai. A practicat mestesugul din tinerete, cand dadea la forja si apoi batea cu ciocanul in fierul inrosit, ca ajutor al tatalui, fierar. Cum mai la fiecare gospodarie din Pârcovaci si Bojica exista o caruta cu unul sau doi cai, sa ai un potcovar priceput si un veterinar bun de partea ta, e mana cereasca. Numai ca potcovarii si mai ales cei priceputi sunt acum rari, cat despre veterinari… ce sa mai vorbim, trebuie sa platesti mult, aproape la fel ca la doctorii pentru oameni, spun crescatorii de animale.
Nu este usor de potcovit un cal! Mai intai se face toaleta copitei la fiecare animal, se curata bine, sa fie curata . Ca de treaba asta depinde cum sade potcoava. Potcoava o face indoind la cald platbanda de otel, apoi se modeleaza si sudeaza vârfurile din foi de otel. Potcoava, se bate pe copita calului cu cuie de potcovit, caielele. Copita este foarte bine curatata cu o pila speciala si cu cutititoaia, explica Robert, in timp ce munceste din greu la o copita a unui cal cu un harnasament bogat, bine intretinut si curat. De multe ori, proprietarii vin cu potcoave gata facute. Ei stiu ce le trebuie la calul lor. Cumpara potcovele din târg martea si duminica. Robert doar curata copitele cailor si le bat potcoavele.
Majoritatea sculelor, nicolava si forja le are mostenite, insa nu poate trai doar din potcovit. Are si aparat de sudura, mai face garduri, confectii metalice, repara fieraria de la carute, unelte, mai ascute cutite, topoare, sape, cazmale. Orice, pentru a castiga painea pentru familia destul de numeroasa. Oamenii apeleaza la el mereu, deoarece il gasesc mai tot timpul acasa si in plus, stiu ca nu cere mult pentru lucru, si lucreaza bine.