Naţiunea înlocuitoare

tiganciCe este un lucru cert în privinţa naţiunii înlocuitoare este că dă bine în poze, cel puţin mie aşa mi se pare, că… fără a depune prea mult efort obţii un clişeu plin de personalitate, care spune ceva.
Duminică, la Tîrgul Olarilor, respectiv la Zilele Culturii Romilor, eram cu Pixie după mine, normal! Bîntuind eu prin bazarul din Piaţa Mică, ţigăncuşa din dreapta mi-a cerut să le fac o fotografie, ei şi bunicii. M-am executat, a ieşit ce vedeţi, îmi plac culorile vii şi contrastul între generaţii. Bine, imediat după, puştoaica a început automat cu textul: dă-mi şi mie un leu! Cred că din fragedă pruncie li se inoculează chestia asta!
Pe tanti de mai jos am surprins-o fără să ştie şi fără să îndrept explicit aparatul către ea, e, dacă vreţi, o fotografie din şold. Atenţia cu care răsfoia cartea aia, tot cadrul în sine, îmi amintea cumva de Moromeţii. Bărbatul ei era undeva în dreapta, nu aveam chef de discuţii aşa că am lăsat aparatul atîrnat la gît, am verificat încadrarea pe ecran şi am declanşat! În colajul de mai jos am folosit fotografia iniţială, prelucrată de Călin, numai el ştie cu ce.
Ca să rezum aici impresiile mele despre Tîrg, că tot vă ameninţam cu ele: ce a fost în Piaţa Mică era cel puţin ciudat. Am apreciat produsele din alamă şi aramă, mărunţişurile şi “vechiturile” adunate de ţigani de pe sate, am apreciat şi celelalte produse tradiţionale, gen linguri de lemn, împletituri, turtă dulce daaar… ce mama naibii căutau şi aici piticii de grădină, bibelourile din ceramică de un kitsch absolut şiii… farfurii, castroane, boluri de care găseşti în magazinele universale??? În Piaţa Mare era altă poveste dar şi aici şi-a făcut loc şi ceva ceramică mai puţin tradiţională.

Leave a Reply

Your email address will not be published.