FANONISME. Într-o dimineață, ca în “Metamorfoza” lui Kafka, te trezești și îți dai seama că ești un gândac, că ești sortit ca toată viața ta să fii un nimic, pentru că te-ai născut damnat. Te sinucizi, disperat și resentimentar, ca Weininger, într-o auto-destructivă ură de sine?, evadezi din tine însuți, trăind ca un mort viu, abandonându-te la voia vieții și lumii, ție însuți postum, într-o impasibilă rușine de a fi?, trăiești sub o identitate falsă, negându-ți strămoșii și istoria, înafara ființei tale? Singura șansă, pentru a trăi demn devine lupta pentru Libertate și Demnitate. Dar ce poți face pentru a-i duce pe rromi spre Libertatea umană, pentru a nu mai fi, nici ei, nici tu, “țiganul – om de departe”, când nu ai ajutorul ideilor sacralizate și înfricoșătoare ale lui Dumnezeu, nici minunile lui, ca Moise? Sau, ce poți face ca să-i dezrobești mental, pentru a-și trăi viața în Libertate spirituală, deși nu ești Isus, Fiul domnului, ci fiul rr/omului ? Cum să faci “pe dracu-n patru”, dacă semnul crucii a devenit doar o reverență, ca și scosul pălăriei, și dacă nici Dumnezeu, nici statul (urmașul lui) nu te eliberează, de 2000 de ani, și nimeni nu mai crede în minuni și/sau vrăji? Cum să trezești un popor care doarme pentru ca să fugă de realitatea cruntă a vieții lui?