400 de copii, majoritatea discriminaţi, învaţă cu ajutorul psihologilor cum să fie mândri de etnia lor. Unii sosesc în tabără umili, cu capul plecat şi se întorc acasă „zmei”
Pe copii i-a apucat durerea de burtă, după primul prânz în tabăra de la Timişul de Sus (Braşov). Picau pe capete în pătuţuri, ca bolnavii adevăraţi. Organizatorii s-au speriat şi i-au dus la spital. Ce să fie, oare? Dar şi pentru doctor era prima dată când vedea aşa ceva.
„Sunt sănătoşi… numai că le-aţi dat trei mese pe zi. E prea mult pentru ei, stomacul lor e obişnuit cu o singură masă pe zi. De abia în câteva zile se va adapta şi va putea să suporte trei”, le-a explicat. Alţii n-au păţit nimic doar fiindcă s-au ridicat de la masă după felul doi, crezând că s-a terminat.
Nu-şi puteau imagina savarina de la desert. Acasă, mama nu le pune niciodată şi desert la masă. Şi au mai fost copiii care se spală la lighean şi numai în filme au văzut cum arată duşul. Cum au ajuns în tabără, s-au dus glonţ la baie, s-au băgat în cadă şi o oră n-au mai ieşit de acolo. Alţii şi-au făcut nevoile direct în bideu; ei au acasă veceu în fundul curţii. Cei mai mici au şapte ani.
În prima lor zi de tabără, copiii aceştia ţineau capul plecat, ca atunci când faci ceva rău. Puşti de şapte ani păreau chiar resemnaţi, cu un aer de moşulică, ne spune un psiholog. După patru zile de activităţi în tabără, însă, au devenit „zmei”, gata să dărâme munţii. Ideea taberei este o noutate pentru România: 400 de copii învaţă, prin jocuri, să fie mândri că sunt ţigani şi… să se stimeze mai mult.
Organizatorii sunt tinerii programului S.P.E.R, program antidiscriminare finanţat prin fonduri PHARE. În tabără sunt mulţi copii care, atunci când s-au dus la magazin să-şi ia o acadea, vânzătoarea le-a răspuns sec: „nu servim coloraţi”. Dar sunt şi din aceia care trăiesc în puf, prin palatele din Toflea.
