De aceea, în “Țiganiada“, acum peste 200 de ani, se ridiculizau cele patru vicii/obsesii biologice/ corporale ale țiganilor (animali parlanti=animale vorbitoare) care-i fac să eșueze, ca “țiganul la mal“: (1) obsesia fricii (teama instinctuală/animalică de a acționa în vreun fel, ca supunere necondiționată) și (2) sexualizarea acestei frustrări (obsesia/ dorul/ dorința/ nostalgia iubirii fizice, ca abolire a gândirii, uitare de sine ), având ca rezultat (3) bulimia (obsesia de a mânca, o somatizare a fricii sau dorinței) și (4) flecăreala, a vorbi fără a gândi (fără idei, fără un proiect al viitorului ideilor). În epopeea “Tiganiada“ se consideră că rromii vor fi liberi doar când va muri Parpangel (parpale-angel =ultimul înger, îngerul de pe urmă). Pentru ca Parpangel să fie eliberat de frică și de patimi, îngerul Gabriel îl duce și în Rai, și în a cunoaște Binele și Răul, a înțelege lumea, în ceea ce are subiectiv și obiectiv. La rromi, s-a eșuat în găsirea Căii, probabil că peste 1-2 generații, dacă va mai fi cazul, se va putea relua ideea
Noi reducem tot la praful, azi în noi, mâine-n ruină,
Proşti şi genii; mic şi mare, sunet, suflet și lumină, –
Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.
