Moș Barbu Nouă a băut și și-a bătut nevasta toată viața. Bolnav, în pragul morții, s-a pocăit și s-a vindecat. Asta-i legenda care circulă în cea mai săracă zonă din județul Iași, în comuna unde 3.000 de țigani trăiau în bordeie și furau tot ce prindeau. Acum, toți sunt penticostali iar duminică încă 50 s-au botezat în apa mâloasă a Voineștiului.
Într-o râpă, sute de gură-cască s-au adunat ca într-un amfiteatru antic să privească minunea. Pe malul celălalt, 50 de suflete chinuite, altădată condamnate la supravieţuire prin violenţă, strigau şi plângeau de li se scuturau veşmintele albe. Flăcăi voinici, numai buni de bătăie în discotecă, vărsau lacrimi de pocăinţă într-un pârâu până când un şarpe a ieşit spre ei. A fost zi de botez la penticostalii din satul Slobozia, comuna Voineşti. Duminică, 3 iunie, 50 de oameni au fost scufundaţi în gârla ce traversează localitatea.
Fără faptele pline de răutate ale lui Barbu Nouă Sandu nimic din toate astea nu s-ar mai fi întâmplat în Duminica Mare a Rusaliilor la Voineşti-Slobozia. Barbu îşi bătea nevasta, îşi alunga fiul în surghiun prin alte sate, îşi dădea foc la propria casă încercând să ardă odată cu ea. „Eram bolnav de artrită, trebuia să îmi amputeze picioarele şi de disperare am băut mult. Oricum aveam darul beţiei”, recunoaşte bătrânul Barbu, chip curat. „Nu mai vedeam nicio şansă pentru mine. Stăteam cu lanţul pe acoperiş şi alungam pe oricine se apropia să stingă focul. Voiam să mor.” Disperarea a pus stăpânire pe Barbu Nouă Sandu prin 1991, când împlinise 40 de ani de viaţă şi nu mai găsea nici o speranţă pentru sine. Nevasta nu îi mai dăruise copii, avea doar unul adoptiv, pe care îl dispreţuia
