Acum 2 secole, “gălbejiții”, “negrii”, “jidanii” (evreii) și “țiganii” (rromii) erau considerați popoare primitive, imposibil de civilizat – un rasism care a dus până la Holocaust. Acum, doar noi, rromii, n-am reușit să ne reformăm, să ieșim din subistorie și presiunea violentă asupra noastră crește continuu. Păcat de noi, am fi putut fi unul din cele mai frumoase popoare ale lumii, prin talentul muzical și sensibilitate, dacă nu ne-am lăsa atât de ușor de îngenuncheat! E de înțeles de unde trebuie începută schimbarea, miza pe creșterea unei noi generații, care să-și modernizeze pozitiv tradiția. Plus părinți responsabili și nebuni de-atâta dragoste pentru copiii lor.”Când sunt prăbușit şi sufletul mi-e obosit, când vin necazurile şi inima mi-e grea, stau aici nemișcat și aştept în tăcere să vii şi să stai o clipă lângă mine. Mă faci să mă înalț, încât să pot urca munții, să traversez mările în furtună; sunt puternic (ă) când sunt pe umerii tăi, mă faci să mă înalț mult mai mult decât aș putea. Nu e viață, dacă nu e poftă de viață, orice inimă neliniștită bate neregulat, dar când vii și sunt plin (ă) de mirare, simt uneori în mine eternitatea.”Acum 2 secole, “gălbejiții”, “negrii”, “jidanii” (evreii) și “țiganii” (rromii) erau considerați popoare primitive, imposibil de civilizat – un rasism care a dus până la Holocaust. Acum, doar noi, rromii, n-am reușit să ne reformăm, să ieșim din subistorie și presiunea violentă asupra noastră crește continuu. Păcat de noi, am fi putut fi unul din cele mai frumoase popoare ale lumii, prin talentul muzical și sensibilitate, dacă nu ne-am lăsa atât de ușor de îngenuncheat! E de înțeles de unde trebuie începută schimbarea, miza pe creșterea unei noi generații, care să-și modernizeze pozitiv tradiția. Plus părinți responsabili și nebuni de-atâta dragoste pentru copiii lor.”Când sunt prăbușit şi sufletul mi-e obosit, când vin necazurile şi inima mi-e grea, stau aici nemișcat și aştept în tăcere să vii şi să stai o clipă lângă mine. Mă faci să mă înalț, încât să pot urca munții, să traversez mările în furtună; sunt puternic (ă) când sunt pe umerii tăi, mă faci să mă înalț mult mai mult decât aș putea. Nu e viață, dacă nu e poftă de viață, orice inimă neliniștită bate neregulat, dar când vii și sunt plin (ă) de mirare, simt uneori în mine eternitatea.”