Ciprian Necula și Neacsu Mihai, activiști rromi puși recent în funcții cheie ale sectorului administrației publice rezervat rromilor, deși simpatici și onești în perspectivele abordării, n-au nicio șansă să reziste prea mult, din cel puțin 5 motive serioase: (1) deranjează administrația publică, obișnuită cu servilismul liderilor rromi, de care scăpau cu un bacșiș personalizat; (2) ceilelti se simt amenințati in vechile privilegii ale puterii lor și vor reacționa negativ și destructiv, neavând pârghii de control asupra acestora; (3) nu au suportul sectorului ONG rrom, prea sfâșiat de propriile orgolii pentru a-și regăsi vocea și puterea generației anterioare; (4) nu au în spate expertiza elitelor culte rrome, pentru că nu există decât tehnicieni, singurul intelectual rrom real (nu contrafăcut) a murit acum doi ani; (5) este specific rromilor să distrugă, resentimentar, orice ar presupune perspectiva unei schimbări (“așa e legea noastră”, spune un personaj din film, despre faptul de a trăi înafara legii). Alternativa, în absența presiunii civice rrome, rămân Damian Drăghici și Nicolae Păun (plus cei pe care-i agreează), pentru că ei nu sunt criticii, ci aliații administrației. O spun din experiența mea , vor fi eliminați și, în obișnuința primitivă rromă, nimeni dintre rromi nu va spune nici pâs in fata guvernatilor romani.